2 intrări
18 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URLĂTOARE, urlători, s. f. Pîrău care curge cu vuiet din înălțimea unui munte pe o pantă foarte abruptă (formînd o cascadă); cascadă.
URLĂTOARE ~ori f. 1) Curs vijelios de apă, care curge cu zgomot printr-o albie abruptă, de pe coasta unui munte. 2) pop. Loc pe cursul unei ape curgătoare unde apa curge vertical de la înălțime (producând un zgomot puternic); cădere de apă; cascadă; cataractă. /a urla + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
URLĂTOR, -OARE, urlători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește. 2. S. f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte; p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urlător, ~oare [At: DRLU / Pl: ~i, ~oare a, ~i sf / E: urla + -ător] 1 a (D. animale) Care urlă (1). 2 a (D. oameni) Care urlă (5). 3-4 a, sm (îs) Maimuță -oare Maimuță care scoate strigăte puternice specifice și trăiește în America Centrală și de Sud. 5 a (D vânt, apă etc.) Care vuiește. 6 sf (Reg) Pârâu care curge cu zgomot pe o pantă foarte abruptă (formând o cascadă). 7 sf (Reg; prc) Cascadă (1). 8 sf Locul unde se adună lupii și urlă. 9 (Reg) Numele datei când, conform unor credințe populare, Sf. Petru hotărăște cine urmează să fie mâncat de lupi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URLĂTOR, -OARE, urlători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește. 2. S. f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte; p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
URLĂTOR, -OARE, urlători, -oare, adj. Care urlă, vuiește, produce zgomote puternice.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
urlător s. m. (muz.) Solist de muzică ușoară care cântă foarte tare ◊ „E evident că D. A. și V.P. sunt doi exaltați ritmici, sau, cum se spune – între ghilimele – «urlători».” Luc. 29 VII 67 p. 8 (din urla + -ător, după it. urlatore; DEX – alt sens)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
URLĂTOR ~oare (~ori, ~oare) Care urlă; care produce urlete. /a urla + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
urlător a. care urlă. ║ m. un fel de maimuță din pădurile Americei cu urletul spăimântător.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urlătór, -oáre adj. Care urlă. S. m. Un fel de maĭmuță din America. S. f., pl. orĭ. Loc unde urlă lupiĭ. Cascadă zgomotoasă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
urlătoare s. f., g.-d. art. urlătorii; pl. urlători
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urlătoare s. f., g.-d. art. urlătorii; pl. urlători
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urlătoare s. f., g.-d. art. urlătorii; pl. urlători
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
urlător adj. m., pl. urlători; f. sg. și pl. urlătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urlător adj. m., pl. urlători; f. sg. și pl. urlătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urlător adj. m., pl. urlători; f. sg. și pl. urlătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
URLĂTOARE s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
urlătoare s. v. CASCADĂ. CATARACTĂ. CĂDERE DE APĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
urlătoare, urlătorisubstantiv feminin
- 1. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Urla + sufix -ător. DEX '98 DEX '09
urlător, urlătoareadjectiv
- 1. Care urlă sau care vuiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
- Urla + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 NODEX