URLUITOÁRE, urluitori, s. f. Mașină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semințe oleaginoase. [Pr.: -lu-i-. - Var.: uruitoáre s. f.] – Urlui + suf. -toare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

URLUITOÁRE ~óri f. Mașină pentru producerea urluielii; mașină de urluit. /a urlui + suf. ~toare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urluitoáre s. f., g.-d. art. urluitórii; pl. urluitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink