urini vr [At: RĂDULESCU-CODIN / Pzi: ~nesc / E: urin²] (Mun) „A-și pierde rostul afacerilor din cauză de boală”.

URINI- elem. uro¹-.

URINĂ, urine, s. f. Lichid secretat de rinichi, produs al metabolismului, depozitat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretră. – Din fr. urine, lat. urina.

urin¹ sn vz urină

urină sf [At: AMFILOHIE, G. F. 198716 / V: (înv) urin sn / Pl: ~ne, (rar) ~ni / E: lat urina, fr urine] Lichid secretat de rinichi, cu substanțe rezultate din metabolismul organismului, colectat în vezica urinară și eliminat pe căile urinare Si: (pop) pișat, ud (7).

URINĂ, urine, s. f. Lichid secretat de rinichi, depozitat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretru. – Din fr. urine, lat. urina.

URINĂ s. f. Lichid secretat de rinichi și eliminat prin organele urinare.

UR- v. uro¹-.

UREO- v. uro¹-.

URINĂ s.f. Lichid secretat de rinichi și colectat de vezică. [Cf. fr. urine, lat. urina].

URO¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) urină”, „urinare”, „acid uric”, „uree”. [Var. ur-, ureo-. / < fr., it. uro-, cf. gr. ouron – urină].

UREO- elem. uro¹-.

-UREZĂ elem. uro¹-.

URINĂ s. f. lichid secretat de rinichi și colectat de vezică. (< fr. urine, lat. urina)

URO¹-, UREO-, -UREZĂ, -URIE, URINI-, elem. „Urină”, „uree, acid uric”. (din fr. uro-, uréo-, -urèse, -urie, urini-; cf. gr. ouron, ouresis)

URINĂ f. Lichid secretat de rinichi, acumulat în vezica urinară și eliminat din organism prin uretră. /<fr. urine, lat. urina

urină f. lichid ce se formează în bășica omului și a animalelor.

*urínă f., pl. ĭ și e (lat. urina). Lichidu gălbuĭ care se formează în mamifere, se adună în beșica uduluĭ și se eliminează. – Pop. pișat.

urină s. f., g.-d. art. urinei; (cantități; probe) pl. urine

urină s. f., g.-d. art. urinei; (cantități) pl. urine

urină s. f., g.-d. art. urinei; (cantități) pl. urine

URINĂ s. 1. (pop.) pișat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul copiilor) pipiloancă, pipiloi. 2. ud. (Bășica ~ei.)

URINĂ s. 1. (pop.) pișat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul copiilor) pipiloancă, pipiloi. 2. ud. (Bășica ~.)

URINI- „urină, urinar”. ◊ L. urina „urină” > fr. urini-, engl. id. > rom. urini-. □ ~fer (v. -fer), adj., 1. Care transportă urina. 2. Care se referă la urină sau la organele urinare; ~par (v. -par), adj., care produce urină.

UR-, v. URO-₁. □ ~emie (v. -emie), s. f., creștere patologică a cantității de uree sau de acid uric din sînge; ~hidroză (v. -hidroză), s. f., sudoare care conține multă uree; ~odinie (v. -odinie), s. f., micțiune dureroasă.

-UREZĂ „urină, urinare”. ◊ gr. ouresis „urinare” > fr. -urése, germ. id. > rom. -ureză.

URO-₁ „urină, urinar, uree, acid uric”. ◊ gr. ouron „urină” > fr. uro-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. uro-. □ ~chimografie (~kimografie) (v. chimo-₁, v. -grafie), s. f., metodă radiochimografică pentru studiul mișcărilor chinetice ale arborelui ureteropielocaliceal; ~crom (v. -crom), s. n., substanță azotoasă care conține pigmenți urinari; ~cultură (v. -cultură), s. f., examinare metodică a culturii microbiene din urină; ~densimetru (v. densi-, v. -metru₁), s. n., aparat cu care se măsoară densitatea urinii; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă de a nu fi surprins de nevoia de a urina; ~gen (v. -gen₁), adj., care produce urina; ~grafie (v. -grafie), s. f., examen radiologic al căilor urinare; ~gramă (v. -gramă), s. f., metodă de determinare cantitativă a elementelor formate din sedimentul urinar; ~lit (v. -lit₁), s. n., calcul urinar; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază căile urinare și patologia acestora; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument care folosește la determinarea densității urinii; ~patie (v. -patie), s. f., stare patologică a căilor urinare; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., proces de formare a urinii; ~scopie (v. -scopie), s. f., 1. Examinare endoscopică a urinii. 2. Analiză de laborator a urinii; ~terapie (v. -terapie), s. f., întrebuințare terapeutică a urinii; ~toxie (v. -toxie), s. f., grad de toxicitate pe care îl prezintă urina în cursul anumitor infecții.

URINĂ bere la gard, pipi, pișat, pișu.