URICEMIE, uricemii, s. f. Creștere patologică a cantității de acid uric din sânge. – Din fr. uricemie.

uricemie sf [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: fr uricémie] Stare patologică cu o cantitate crescută de acid uric în sânge, predispunând la gută, artritism etc.

URICEMIE, uricemii, s. f. Creștere patologică a cantității de acid uric din sânge. – Din fr. uricémie.

URICEMIE s.f. Prezență a acidului uric și a uraților în sînge. [Gen. -iei. / < fr. uricémie, cf. fr. urique – uric, gr. haima – sînge].

URICEMIE s. f. prezența acidului uric în sânge. (< fr. uricémie)

uricemie (desp. -ri-ce-) s. f., art. uricemia, g.-d. art. uricemiei; pl. uricemii, art. uricemiile (desp. -mi-i-)

!uricemie (-ri-ce-) s. f., art. uricemia, g.-d. art. uricemiei; pl. uricemii, art. uricemiile

uricemie s. f. (sil. mf. -ric-), art. uricemia, g.-d. art. uricemiei; pl. uricemii, art. uricemiile