4 intrări
34 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URGIE, urgii, s. f. (Pop.) 1. Nenorocire mare; năpastă. ◊ Loc. adj. De urgie = aducător de nenorocire. ♦ Dezlănțuire violentă de forțe ale naturii; prăpăd. 2. Comportare, faptă, manifestare de om dușmănos, furios etc.; ură, furie. – Lat. orgia.
urgie1 sf [At: COD. VOR. 10/11 / Pl: ~ii / E: ml *orgia] 1 (Îvp) Mânie1 violentă Si: furie (1), înverșunare, persecuție, răzbunare, ură1 (1). 2 (Îlav) Cu ~ Cu cruzime Si: năpraznic, aprig (12), înverșunat. 3 (Îe) A pune (pe cineva) la ~ A se supăra pe cineva. 4 (Îae) A persecuta pe cineva. 5 (Îe) A cădea (sau a pica, a intra, a fi) în (sau la, sub) ~ A ajunge în dizgrație. 6 (Îae) A fi disprețuit. 7 (Îvp; îe) A-i fi (cuiva) cu ~ sau a ține (sau a prinde, a lua) ~ (pe cineva) A urî1 (1). 8 (Îvp; îae) A pizmui. 9 Faptă josnică Si: netrebnicie, ticăloșie. 10 (În credințele religioase) Pedeapsă divină. 11 (În credințele religioase) Manifestare a mâniei1 divine. 12 (Rar; îs) Ziua ~i Ziua judecății de apoi. 13 Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau peste ceva Si: năpastă, pacoste, osândă, (înv) osândire, calamitate (1), dezastru (1). 14 (Îla) De ~ Care aduce nenorociri și greutăți. 15 (Îal) Care produce rău. 16 Distrugător (1). 17 Înspăimântător. 18 (Cu determinări introduse prin pp „de”) Mulțime. 19 Necaz. 20 Mizerie. 21 Năvălire distrugătoare Si: prăpăd, pustiire, nimicire, distrugere (1), năpăstuire, prigonire. 22 (Înv) Exil (1). 23 Dezlănțuire distrugătoare a naturii Si: prăpăd Vz stihie. 24 (Pop) Ființă care provoacă neplăceri Vz belea, năpastă, pacoste.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urgie2 sf vz orgie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URGIE, urgii, s. f. (Pop.) 1. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adj. De urgie = aducător de nenorocire. ♦ Dezlănțuire violentă de forțe ale naturii; prăpăd. 2. Comportare, faptă, manifestare de om dușmănos, furios etc.; ură, furie. – Lat. orgia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
URGIE, urgii, s. f. 1. Năpastă, nenorocire, calamitate. Urgii felurite se abătuseră asupra țării: foametea și ciuma se dovedeau tot așa de cumplite cît și războaiele pentru stăpînirea țării. SADOVEANU, N. P. 5. Biata mamă nu știe de astă mare urgie ce i-a venit pe cap. CREANGĂ, P. 25. ◊ Loc. adj. De urgie = aducător de nenorociri. Blăstămat să fie Ceasul de urgie Care m-a-ndemnat Să alerg prin sat Și s-alerg prin țară Pe la vrăjitori Și descîntători. COȘBUC, P. II 161. Vin-ca-n ceasul de urgie Cînd zbori noaptea blăstemînd, Ca să-mi faci tu pe-al meu gînd, Că de-acum pe vecinicie Ție sufletul îmi vînd. ALECSANDRI, P. I 10. ♦ Nume de batjocură dat unei femei rele. Săracile zecile Cum mărită secile! Săracile sutile Cum mărită slutile! Săracile miile Cum mărit-urgiile. ȘEZ. XII 32. Spune-mi, bade, adevărat Pentru cine m-ai lăsat? Pentr-o truchină de salcă, Pentr-o urgie de fată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 254. 2. Atitudine, comportare, faptă de om rău; ură, furie, persecuție. Îndură-te și ne învață ce să facem ca să scăpăm de urgia nevestei lui Alexa. SADOVEANU, O. VIII 223. Urgia mîniei le-neacă suflarea, Blăstem li-e și gemet cîntarea. COȘBUC, P. I 92. Oropsi pe fie-sa cu urgie. ISPIRESCU, L. 121. ◊ (În imprecații) Bată-i urgia lui dumnezeu. ALECSANDRI, T. 1576. ◊ Expr. A pune pe cineva la urgie = a persecuta pe cineva. Întreab-o de ce m-a pus la urgie. GHICA, A. 593. 3. Fig. Dezlănțuire de forțe ale naturii; prăpăd. Pe urmele lui se apropia fulgerător urgia furtunii. MIHALE, O. 170. Subt urgia vijelioasă a apelor, stîncile, zguduite din înălțime și smulse de pe temeliile lor de veacuri, se rostogoleau prăpăstios în genunile adînci ale văilor. HOGAȘ, M. N. 176.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
-URGIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „operă”, „lucrare”, „lucrătură”. [< it. -urgia, fr. -urgie, cf. gr. -ourgia < ergon].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URGIE ~i f. 1) Nenorocire mare, care se abate asupra cuiva; năpastă. 2) Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; flagel; prăpăd; calamitate; dezastru. [G.-D. urgiei] /<lat. orgia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
urgie f. 1. mânie mare, blestem: urgia lui Dumnezeu; 2. ură mare: urgia poporului; 3. fig. plagă: urgia de balaur; 4. exil (sens arhaic): l’a trimis în urgie. [Lat. vulg. ORGIA (cf. mânie)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urgíe f. (lat. pop. orgía, d. vgr. orgé, furie, orgizo, înfuriĭ. V. orgie). Mare mînie, mare furie: urgia guvernuluĭ, urgia poporuluĭ, această ploaĭe e chear urgia luĭ Dumnezeŭ. Fig. Ființă foarte rea (grozavă): Atila era o urgie de om, venea o urgie de balaur. Fată saŭ femeĭe foarte urîtă: sutele mărită slutele, și miile urgiile (Prov.). L. V. Mold. Exil.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORGIE, orgii, s. f. Petrecere desfrânată cu exces de mâncare și de băutură; desfrâu, dezmăț, bacanală. – Din fr. orgie, lat. orgia.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORGIE, orgii, s. f. Petrecere desfrânată cu exces de mâncare și de băutură; desfrâu, dezmăț, bacanală. – Din fr. orgie, lat. orgia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
orgie2[1] sf [At: MARIAN, NU. 267 / A: nct / Pl: ~ii / E: ns cf it orgia] (Trs; Ban) Măsură pentru lungime nedefinită mai îndeaproape.
- În original, fără accent. Definiția include și precizarea „accent necunoscut”.Socotind însă după accentul formei de plural, cuvântul ar trebui să fie accentuat: orgie — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
orgie1 sf [At: MAN. SĂNĂT. 34 / Pl: ~ii / E: fr orgie, lat orgia] Petrecere desfrânată Si: bacanală, desfrâu, dezmăț.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORGIE, orgii, s. f. Petrecere desfrînată; dezmăț, desfrîu. Tu pierzi în orgie al țării tezaur, Bînd vinul din cupe de aur. COȘBUC P. I 92. La Paris, în lupanare de cinisme și de lene, Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene, Acolo v-ați pus averea. EMINESCU, O. I 151. ◊ Fig. Ici-colo pete tari ca de jeratec arătau orgia apusului. CAMIL PETRESCU, N. 119.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORGIE s.f. Petrecere desfrînată; bacanală, desfrîu. [Gen. -iei. / cf. fr. orgie, it., lat., gr. orgia – petrecere în cinstea lui Bachus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORGIE s. f. 1. petrecere desfrânată; bacanală, desfrâu. 2. (fam.) supraabundență, profuziune. (< fr. orgie, lat., gr. orgia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ORGIE ~i f. 1) (în antichitate) Sărbătoare solemnă în cinstea lui Dionysos (la eleni) și lui Bachus (la romani), zeul vinului și al veseliei. 2) fig. Petrecere zgomotoasă și indecentă; bacanală; saturnalii. [G.-D. orgiei] /<fr. orgie, lat. orgia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
orgie f. desfrânare în genere și în special la mâncări și băuturi: în orgiile obscene EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*orgíe f. (fr. orgie, lat. órgia, n. pl., d. vgr. tà órgia, n. pl., sărbătorile luĭ Bacu1. V. urgie). Petrecere desfrînată. Pl. La ceĭ vechĭ, sărbătorile luĭ Bacu1.[1]
- 1. Vezi: Bachus. — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
urgie (pop.) s. f., art. urgia, g.-d. art. urgiei; pl. urgii, art. urgiile (desp. -gi-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urgie (pop.) s. f., art. urgia, g.-d. art. urgiei; pl. urgii, art. urgiile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urgie s. f., art. urgia, g.-d. art. urgiei; pl. urgii, art. urgiile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
orgie s. f., art. orgia, g.-d. art. orgiei; pl. orgii, art. orgiile (desp. -gi-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
orgie s. f., art. orgia, g.-d. art. orgiei; pl. orgii, art. orgiile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orgie s. f., art. orgia, g.-d. art. orgiei; pl. orgii, art. orgiile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
URGIE s. v. exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
URGIE s. v. dezastru.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
URGIE s. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, (înv. și pop.) prăpădenie, (pop.) blestem, mînie, potopenie, topenie, (înv. și reg.) pustieșag, pustiit, sodom, (reg.) prăpădeală, (înv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) pîrjol, plagă. (O adevărată ~ s-a abătut asupra lor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
urgie s. v. EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHIUN. SURGHIUNIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORGIE s. desfrâu, dezmăț, (livr.) bacanală, libertinaj, luxură, (înv. și pop.) scârnăvie, (înv.) rușinare, slobozenie, slobozie, zamparalâc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ORGIE s. desfrîu, dezmăț, (livr.) bacanală, libertinaj, luxură, (înv. și pop.) scîrnăvie, (înv.) rușinare, slobozenie, slobozie, zamparalîc.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
urgie (-ii) s. f. – 1. Ură, furie. – 2. Furie dumnezeiască, pedeapsă divină. – 3. Dezastru, calamitate, nenorocire. – 4. (Înv.) Exil, surghiun. – 5. Pocitanie, vrăjitoare. – Mr. urγie. Gr. ỏργή, probabil prin intermediul unui lat. vulg. *orgia (Densusianu, I, 202; Pușcariu 1831; Candrea); der. directă din mgr. (Roesler 577; Murnu 58; Tiktin) nu pare posibilă fonetic. Direct din lat. *orgilĭa < gr. ỏργιλος (Giuglea, RF, II, 65) este puțin probabilă. Cf. Rosetti, II, 69 și I, 174. – Der. urgisi, vb. (a persecuta, a distruge; a urî, a-i dori răul; înv., a surghiuni; a pedepsi, a nedreptăți), cf. ngr. ỏργίζωμαι „a supăra”; urgiseală, s. f. (nenorocire).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
-URGIE „creație, lucrare, construcție”. ◊ gr. ergo, ein „a face, a crea” > fr. -urgie, germ. id., it. -urgia > rom. -urgie.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
URGÍE, Vlaicul (16 B II 308), < subst.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ORGÍE (< fr., lat.; {s} gr. orgia „mistere”) s. f. 1. (La pl.) Sărbătoare. la greci, în cinstea zeului Dionysos. Deși sfârșea într-un desfrâu necontrolat rațional, care viola orice normă de normalitate, o. nu era lipsită de semnificație religioasă; ea exprima o întoarcere la haosul primar, o scufundare în sursele vieții, o ieșire din banalitatea cotidiană pentru a participa la libertatea absolută care era privilegiul zeilor. V. bacanală (1). 2. P. ext. Petrecere desfrânată cu exces de mâncare și de băutură; bacanală (2).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
urgie, urgiisubstantiv feminin
- 1. Nenorocire mare. DEX '09 DLRLCsinonime: calamitate nenorocire năpastă
- Urgii felurite se abătuseră asupra țării: foametea și ciuma se dovedeau tot așa de cumplite cît și războaiele pentru stăpînirea țării. SADOVEANU, N. P. 5. DLRLC
- Biata mamă nu știe de astă mare urgie ce i-a venit pe cap. CREANGĂ, P. 25. DLRLC
- 1.1. Nume de batjocură dat unei femei rele. DLRLC
- Săracile zecile Cum mărită secile! Săracile sutile Cum mărită slutile! Săracile miile Cum mărit-urgiile. ȘEZ. XII 32. DLRLC
- Spune-mi, bade, adevărat Pentru cine m-ai lăsat? Pentr-o truchină de salcă, Pentr-o urgie de fată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 254. DLRLC
-
- 1.2. Dezlănțuire violentă de forțe ale naturii. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: prăpăd
- Pe urmele lui se apropia fulgerător urgia furtunii. MIHALE, O. 170. DLRLC
- Subt urgia vijelioasă a apelor, stîncile, zguduite din înălțime și smulse de pe temeliile lor de veacuri, se rostogoleau prăpăstios în genunile adînci ale văilor. HOGAȘ, M. N. 176. DLRLC
-
- De urgie = aducător de nenorocire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Blăstămat să fie Ceasul de urgie Care m-a-ndemnat Să alerg prin sat Și s-alerg prin țară Pe la vrăjitori Și descîntători. COȘBUC, P. II 161. DLRLC
- Vin-ca-n ceasul de urgie Cînd zbori noaptea blăstemînd, Ca să-mi faci tu pe-al meu gînd, Că de-acum pe vecinicie Ție sufletul îmi vînd. ALECSANDRI, P. I 10. DLRLC
-
-
- 2. Comportare, faptă, manifestare de om dușmănos, furios etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: furie persecuție ură
- Îndură-te și ne învață ce să facem ca să scăpăm de urgia nevestei lui Alexa. SADOVEANU, O. VIII 223. DLRLC
- Urgia mîniei le-neacă suflarea, Blăstem li-e și gemet cîntarea. COȘBUC, P. I 92. DLRLC
- Oropsi pe fie-sa cu urgie. ISPIRESCU, L. 121. DLRLC
- (În imprecații) Bată-i urgia lui dumnezeu. ALECSANDRI, T. 1576. DLRLC
- A pune pe cineva la urgie = a persecuta pe cineva. DLRLCsinonime: persecuta
- Întreab-o de ce m-a pus la urgie. GHICA, A. 593. DLRLC
-
-
etimologie:
- orgia DEX '09 DEX '98
urgieelement de compunere, sufix
- 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „operă”, „lucrare”, „lucrătură”. DN
etimologie:
- -urgia DN
- -urgie DN
orgie, orgiisubstantiv feminin
- 1. Petrecere desfrânată cu exces de mâncare și de băutură. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Tu pierzi în orgie al țării tezaur, Bînd vinul din cupe de aur. COȘBUC P. I 92. DLRLC
- La Paris, în lupanare de cinisme și de lene, Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene, Acolo v-ați pus averea. EMINESCU, O. I 151. DLRLC
- Ici-colo pete tari ca de jeratec arătau orgia apusului. CAMIL PETRESCU, N. 119. DLRLC
-
- 2. Profuziune, supraabundență. MDN '00sinonime: profuziune supraabundență
- 3. Sărbătoare solemnă în cinstea lui Dionysos (la eleni) și lui Bachus (la romani), zeul vinului și al veseliei. NODEX
etimologie:
- orgie DEX '09 DEX '98 DN
- orgia DEX '09 DEX '98 DN