URGENTÁRE, urgentări, s. f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei. – V. urgenta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

URGENTÁRE s.f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei; grăbire. [< urgenta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

URGENTÁRE s. v. accelerare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urgentáre s. f., g.-d. art. urgentării; pl. urgentări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URGENTÁ, urgentez, vb. I. Tranz. A accelera, a grăbi mersul unei lucrări, al unei acțiuni, rezolvarea unei probleme etc. – Din urgent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A URGENTÁ ~éz tranz. (acțiuni, procese) A face să aibă loc sau să se producă mai repede; a grăbi; a accelera; a zori; a pripi; a precipita. /Din urgent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URGENTÁ vb. I. tr. A grăbi, a accelera mersul unei lucrări. [< urgent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

URGENTÁ vb. tr. a grăbi, a accelera mersul unei lucrări. (< urgent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

URGENTÁ vb. v. accelera.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urgentá vb., ind. prez. 1 sg. urgentéz, 3 sg. și pl. urgenteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink