URGÉNT, -Ă, urgenți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care necesită o rezolvare imediată, care nu admite amânare; grabnic. ♦ Spec. (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere pentru a sosi mai repede. – Din fr. urgent, lat. urgens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

URGÉNT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care necesită soluționare imediată; fără tărăgănare; grabnic. Chestiune ~tă. A pleca ~. ◊ Telegramă ~tă telegramă care ajunge la destinație în cel mai scurt timp. /<fr. urgent, lat. urgens, ~tis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URGÉNT, -Ă adj. Care nu suferă întârziere, grabnic, presant. ♦ (Despre telegrame) Care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede. [< fr. urgent, it. urgente, cf. lat. urgens < urgere – a grăbi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

URGÉNT, -Ă adj. care nu suferă întârziere, grabnic, presant. ◊ (despre telegrame) care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede. (< fr. urgent, lat. urgens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

URGÉNT adj., adv. 1. adj. grabnic, neîntârziat, presant, (Transilv.) sorgoș. (Treburi ~ îl cheamă în provincie.) 2. adv. grabnic, imediat, iute, îndată, rapid, repede, (prin Transilv.) pripește. (Vino ~ să vezi.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urgént (-tă), adj. – Grabnic. It. urgente, fr. urgent. – Der. urgență, s. f., din it. urgenza, fr. urgence; urgenta, vb. (rar, a grăbi, a accelera).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

urgént adj. m., pl. urgénți; f. sg. urgéntă, pl. urgénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink