URECHELNIȚĂ, urechelnițe, s. f. I. (Zool.) 1. Insectă omnivoră de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, cu un clește mare la capătul abdomenului (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lungă, transformată într-un fel de clești cu glande veninoase (Lithobius forficatus). 3. Cârcăiac. II. Plantă erbacee meliferă, cu frunze ovale cărnoase, terminate printr-un vârf ascuțit și așezate în formă de rozetă, cu flori roșii sau roz așezate în partea superioară a tulpinii (Sempervivum tectorum). – Ureche + suf. -elniță.

urechelniță sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) lichern-, licreanță, licrență, orăchișn-, ore~, râcheln-, ulchern~, urlichern-, urăc~, urc~, urchern~, ~en~, ~ern~, ~ern~, ~cheșn~, urechiște, ureșn~, urichejn~, uric~, urichen~, urichern~, urichișiț sm, uricleanță, urișc~, ulichern~, urnic~, uruc~, / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: ureche + -elniță] 1 (Ent) Insectă omnivoră nocturnă cu corpul alungit, castanie, cu elitrele scurte, la capătul abdomenului cu două prelungiri arcuite, formând un fel de clește (Forficula auricularia) Si: (Trs) urechișcă, urechiță (7), urechiușă (20), urechiușcă (1). 2 (Ent) Miriapod nocturn de pradă, cu capul mare, cu antenele lungi, cu 16 perechi de picioare, prima pereche transformată într-un clește la bază cu glande veninoase, iar ultima mai lungă, îndreptată înapoi (Lithobius forficatus). 3 (Ent) Scolopendră (Scolopendra cingulata). 4 (Ent; reg; îf urișchelniță) Coropișniță (1) (Cryllotalpa vulgaris). 5 (Ent; reg; îf urchelniță) Ploșniță-de-câmp (Palomenaprasina). 6 Plantă erbacee meliferă, cu frunze ovale cărnoase, terminate cu un vârf ascuțit, așezate în formă de rozetă, cu flori roșii sau roz la partea superioară a tulpinii, folosită în medicina populară împotriva durerilor de urechi Si: (reg) argintură, buruiana-porcului, curechiul-stâncii, curechiușe, frunzar, ghințură, iarba-ciutei, iarbă-de-urechi, iarba-lupului, iarba-tunului, iarba-urechii, iarbă-de-tun, iarbă-grasă, nevăstuică, oloisă, prescurariță, pres curea, prescurărele, prescurăriță, țâța-mielului, urechiță (8), urechiușă (8), urechiușcă , varză-de-stăncă, verzișoară (Sempervivum tectorum). 7 (Bot; reg) Borșișor (Sempervivum schlehani). 8 (Bot; reg) Urechea-iepurelui (Bupleurum rotundifolium). 9 (Bot; reg) Urechea-iepurelui (Bupleurum falcatum). 10 (Bot; reg) Iarbă grasă (Sedum maximum). 11 (Bot; reg) Rujă (Sedum rosea). 12 (Bot; reg) Iarbă-grasă (Portulaca oleracea). 13 (Înv) Instrument ca o linguriță prelungă pentru curățat cleiul din urechi. 14 (Reg; șîf lichernița) Eczemă la copii pe ureche sau în dosul ei Si: (pop) bube-dulci.

URECHELNIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Linguriță de curățit cleiul din urechi (BUD.) (POL.) ¶ 2 🐙 Insectă cu corpul subțire și lungăreț, de coloare cafenie, care se termină la coadă cu doi craci mici în formă de foarfeci; trăește mai mult ascunsă prin crăpăturile zidurilor și sub scoarța pomilor, pe sub pietre și pe sub frunze; poporul crede că, chiar dacă nu-i faci nimic, și dacă nu iei bine seama, insecta intră omului în urechi, așa că asurzește și poate chiar să moară din aceasta; e numită și „urechiță” sau „urechiușă” (Forficula auricularia) (🖼 5182): dacă vei omorî o ~, vei avea bucurie, iar dacă vrei să-ți ierte Dumnezeu un păcat, atunci omoară 9 urechelnițe (MAR.) ¶ 3 🌿 Plantă cu frunzele grase terminate printr’un vîrf ascuțit, cu ramuri florifere; face flori trandafirii sau roșii, care formează un corimb la vîrful tulpinii; crește pe stîncile calcaroase de la munte și se cultivă uneori și pe acoperișurile caselor; e întrebuințată în medicină contra arsurilor, iar poporul o folosește ca leac pentru durerile de urechi; numită și „urechiușă”, „iarba-urechii”, „iarbă-de-ureche”, „iarbă-grasă”, „iarba-ciutei”, „iarba-tunului”, „varză-de-stîncă”, „verzișoară”, etc. (Sempervivum tectorum) (🖼 5183): ce mare și stufoasă a crescut urecheInița! (CAR.) ¶ 4 🌿 = URECHEA-IEPURELUI.

URECHELNIȚĂ, urechelnițe, s. f. I. (Zool.) 1. Insectă de culoare castanie, cu corpul alungit, cu elitrele scurte, având la capătul abdomenului două prelungiri în formă de clește mare (Forficula auricularia). 2. Animal miriapod cu capul mare, cu antenele lungi, cu prima pereche de picioare mai lungă, transformată într-un fel de clești îndreptați îndărăt (Lithobius forficatus). 3. Cârcăiac. II. Plantă erbacee meliferă, cu frunze ovale cărnoase, terminate printr-un vârf ascuțit și așezate în formă de rozetă, cu flori roșii sau roz așezate în partea superioară a tulpinii (Sempervivum tectorum). – Ureche + suf. -elniță.

URECHELNIȚĂ, urechelnițe, s. f. I. (Zool.) 1. Insectă cu corpul de formă alungită, de culoare castanie, cu elitrele scurte, avînd la capătul abdomenului două prelungiri în formă de foarfece (Forficula auricularia). Urechelnița însă are obicei de a se băga și a se ascunde... prin oalele și ulcelele cu care se duce mîncare lucrătorilor în cîmp. MARIAN, INS. 486. 2. Miriapod cu capul mare, cu antenele lungi și cu ultima pereche de picioare mai lungi și îndreptate îndărăt (Lithobius forficatus ). 3. Cîrcăiac. II. (Bot.) Plantă erbacee cu frunze grase ovale terminate printr-un vîrf ascuțit și cu flori roșii sau roze așezate în partea superioară a tulpinii; crește pe stînci sau, uneori, cultivată (Sempervivum tectorum). Ce mare și stufoasă a crescut urechelnița. CARAGIALE, M. 101. ♦ Urechea-iepurelui. III. Linguriță lunguiață cu care se curăță cleiul din urechi. IV. (Rar) Bubă specifică care apare uneori la urechi. Romînii din Țara-Romînească însă, cînd are cineva urechelniță, adecă un fel de bube la urechi sau în dosul acestora, au datină... de a unge cu amestecătura aceasta urechelnița sau bubele de la urechi. MARIAN, INS. 486.

urechelniță s. f. (fam.) Persoană care trage cu urechea, securist ◊ „Nu mai poți să intri într-un restaurant de atâtea urechelnițe.”

URECHELNIȚĂ² ~e f. 1) Plantă erbacee cu tulpina erectă, având frunze cărnoase, eliptice și flori roz sau roșii, cultivată în scopuri decorative. 2) Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale și flori galbene, dispuse în umbele; urechea-iepurelui. /ureche + suf. ~elniță

URECHELNIȚĂ¹ ~e f. 1) Miriapod nocturn veninos, de talie medie, de culoare cafenie, având antene lungi și membrele anterioare în formă de clește. 2) Insectă nocturnă, de talie mică, brună, cu corpul subțire, având abdomenul terminat cu o parte cornoasă de forma unui clește. /ureche + suf. ~elniță

urechelniță f. 1. insectă al cării abdomen se termină cu două cârlige în formă de clește (Forficula): din eroare se crede că intră în urechi; 2. plantă întrebuințată în contra arsurilor și cu sucul ei poporul vindecă durerea de urechi (Sempervivum tectorum).

urechélniță și -érniță f., pl. e (d. ureche, fiind-că poporu crede că intră pin urechĭ). Un insect lung de vre-o doĭ centimetri și cu doŭă antene (ca un foarfece) la coadă (forficula auriculária). O plantă umbeliferă numită și urechea ĭepureluĭ (bupleurum rotundifolium). O plantă care crește pe stîncile văroase și acoperișurĭ (sempervívum tectórum), cu care poporu tratează boalele de urechĭ.

ulcherniță sf vz urechelniță

ulicherniță sf vz urechelniță

urchelniță sf vz urechelniță

urcherniță sf vz urechelniță

urechență sf vz urechelniță

urecheriță sf vz urechelniță

urecherniță sf vz urechelniță

urecheșniță sf vz urechelniță

urechiște sf vz urechelniță

ureșniță² sf vz urechelniță

urichejniță sf vz urechelniță

urichelniță sf vz urechelniță

uricheniță sf vz urechelniță

uricherniță sf vz urechelniță

urichișiț sm vz urechelniță

uricleanță sf vz urechelniță

urișchelniță sf vz urechelniță

urlicherniță sf vz urechelniță

urnichelniță sf vz urechelniță

uruchelniță sf vz urechelniță

URECHE sf. 🫀 1 Organul auzului (🖼 5178, 5179): rost au și nu grăesc, ochi au și nu văd, urechi au și nu aud (PS.-SCH.); a șopti la ~; a trage cu ~a; toate tocmelile... să se adevereze cel puțin de doi martori cari cu ochii lor au văzut sau cu urechile lor au auzit (LEG.-CAR.); Ⓕ: îi intră pe-o ureche și-i iese pe alta, nu ține minte ce i se spune; a asculta cu toate urechile, a fi numai urechi, a avea urechile deschise, a fi foarte atent: fata asculta cu toate urechile și făcu precum o învăța calul (ISP.); acum fiți numai urechi, dragii moșului nepoței și nepoțele (ISP.); Domnii Moldovei de-a pururea să aibă urechi deschise despre Turci, să dea știre lui Craiu de gîndurile lor (GR.-UR.); a asculta numai cu-o ureche, a asculta distrat; a veni, a ajunge la urechea (sau la urechile) cuiva, a ajunge la cunoștința, la auzul cuiva: aceste toate dacă au întrat la urechile lui Petru-Vodă... multă scîrbă au întrat la inima lui (GR.-UR.); Ⓕ: a bate toba la ~a surdului, a vorbi cuiva care nu vrea sau nu poate să te priceapă; a fi într’o ~, a fi cam smintit: vara plecau... la un unchiu al lor, care era vechil la Leonida, un Grec bătrîn, burlac și cam într’o ~ (CAR.); 👉 LUP1; OCHIU I 9, PLECA I 1 ¶ 2 Pr. ext. Auz: Urechea te minte și ochiul te’nșală (EMIN.); are ~, recunoaște dacă o notă muzicală este justă sau falsă; prinde lesne un cîntec: (a cînta) după ~, din auzite; acest cuvînt sună rău la ~; 👉 FUDUL, TARE5 ¶ 3 Fie-care din cele două părți externe ale organului auzului, așezate de o parte și de alta a capului: ~a dreaptă, stîngă; a-și astupa urechile; a băga bumbac în urechi; (a purta căciula) pe-o ~, aplecată într’o parte; a îndesa căciula pe urechi; a trage, a lua pe cineva de urechi: eu stau cu mîinile în șolduri... în loc să te iau de urechi ca pe un măgar (CAR.); am să-ți rup urechile! amenințare cu pedeapsa ; a mînca, a roade urechile cuiva, a chinui cu vorba, a nu da pace, împuind urechile cuiva: ales-au năsipul din mac acei nespălați cari-mi rod urechile să le dau fata? (CRG.); a ciuli urechile; a avea urechi lungi, de măgar; pînă peste urechi, pînă peste cap: e înglodat în datorii pînă peste urechi; a umbla cu capul între urechi; a nu duce la ~, a ști să bea: stăpînu-său cel vechiu va fi fost de cei cari nu duc la ~ (SAD.); (P): după ce-ți degeră ~a, de geaba mai pui căciulă (ZNN.), se zice cînd caută cineva să îndrepte un lucru prea tîrziu, cînd totul e în zadar; 👉 APĂ19, CĂMILĂ, CERCEL1, CULCA II 1, FLOARE1, LUNGI1, SCĂRPINA II 3 ¶ 4 🐟 Ⓟ pl. = BRANHII: vîrluga... are urechi înțepătoare și e vărgată lungiș (DAM.) ¶ 5 Pr. anal. La obiecte: ori-ce are o oare-care asemănare cu o ureche; a) la încălțăminte: urechile cizmei, ghetei (👉 🖼 1246); b) cheotoare de piele la opincă (PAMF.); c) dăltuitură, scobitură (la capătul leucei 👉 🖼 878, E; la cele două capete ale cobiliței, la coasă, etc.); d) toartă: nu e bine să torni lapte pe ~a căldării, că nu mai dă (vaca) lapte mult (GOR.) ¶ 6 ~a (sau urechile) acului, gaura acului prin care trece ața; 👉 AC1 ¶ 7 🌿 URECHEA-BABEI, ciupercă cărnoasă, de formă răsucită, avînd oare-care asemănare cu o ureche; e galbenă sau trandafirie pe din afară, și de un frumos roșu-portocaliu pe dinăuntru; e comestibilă, dar puțin gustoasă ; numită și „babă” sau „urechiușă” (Peziza aurantia) (🖼 5180) ¶ 8 🌿 URECHEA-IEPURELUI, URECHE-TĂTĂRASCĂ 👉 IEPURE4 ¶ 9 🌿 URECHEA-PORCULUI, plantă din fam. labiatelor, cu flori mici, albăstrii-violete; numită și „jaleș” (Salvia verticillata) (🖼 5181) ¶ 10 🌿 URECHEA-ȘOARECELUI¹ = VULTURICĂ; – URECHEA-ȘOARECELUI² = OCHII-PĂSĂRUICII¹; – URECHEA-ȘOARECELUI³ = NU-MĂ-UITA1; – URECHEA-ȘOARECELUI⁴ = ÎNCHEIETOARE ¶ 11 🌿 URECHEA-URSULUI 👉 URS7 ¶ 12 🌿 IARBA-URECHII, IARBĂ-DE-URECHI = URECHELNIȚĂ3 [lat. vulg. orĭcŭla = clas. aurĭcŭla].

URECHERIȚĂ (pl. -țe) sf. (POL.) 🌿 = URECHELNIȚĂ3.

URECHIȚĂ (pl. -țe) sf. 1 🫀 Trans. dim. URECHE ¶ 2 🐙 = URECHELNIȚĂ2 ¶ 3 🌿 = URECHELNIȚĂ3.

URECHIUȘĂ (pl. -ușe, -uși) sf. 1 🫀 dim. URECHE ¶ 2 🐙 = URECHELNIȚĂ2 ¶ 3 🌿 Ciupercă cartilaginoasă, comestibilă, de coloare roșie-portocalie, ce crește pe pămînt și pe lemne putrede (Tremella helvelloides) ¶ 4 🌿 = URECHEA-BABEI ¶ 5 🌿 = BURETE-GALBEN¹.

urechelniță s. f., g.-d. art. urechelniței; pl. urechelnițe

urechelniță s. f., g.-d. art. urechelniței; pl. urechelnițe

urechelniță s. f., g.-d. art. urechelniței; pl. urechelnițe

urechelniță.

SEMPERVIVUM L., URECHELNIȚĂ, SEMPERVIVUM, fam. Crassulaceae. Gen originar din Europa, Asia și Africa, cca 50 specii, vivace, verzi, groase sau semilemnoase. Frunze groase, cărnoase, sesile, alungit-eliptice, ovate, verzi cu nuanțe roșietice, vîrf ascuțit și peri verzi pe margine, dispuse imbricat în rozete cu diametrul pînă la 16 cm și 4 cm înălțime. Flori roșii-purpurii, galbene, foarte rar albe, campanulate sau stelate (pînă la 6-20 sepale, petale și ovare, stamine libere de 2 ori mai multe, petale libere sau concrescute numai la bază), așezate în inflorescență densă, bifurcată, cimă helicoidălă. Tulpină erectă, glandulos-păroasă, pornește din mijlocul rozetei de frunze. Imediat sub rozete, sub tulpină sau în axa frunzelor, are rădăcini din care apar rozete sferice compuse din frunze imbricate. Fructul, capsulă compusă, cu multe semințe foarte mici.

urechelniță, urechelnițe s. f. (iron.) securist, lucrător al Securității (în timpul regimului comunist).

URECHELNIȚĂ s. 1. (ENTOM.; Forficula auricularia) (reg.) urechiță, urechiușă. 2. (BOT.; Semper-vivum tectorum) (reg.) prescurariță, prescurărele (pl.), prescurăriță, prescurea, urechiușă, verzișoară, iarba-ciutei, iarba-împăratului, iarba-tunului, iarba-urechii, iarbă-de-ureche, iarbă-grasă, țâța-mielului, varză-de-stâncă.

URECHELNIȚĂ s. v. cârcăiac, portulacă, rujă, scolopendră, urechea-iepurelui.

urechelniță s. v. CÎRCĂIAC. PORTULACĂ. RUJĂ. SCOLOPENDRĂ. URECHEA-IEPURELUI.

URECHELNIȚĂ s. 1. (ENTOM.; Forficula auricularia) (reg.) urechiță, urechiușă. 2. (BOT.; Sempervivum tectorum) (reg.) prescurariță, prescurărele (pl.), prescurăriță, prescurea, urechiușă, verzișoară, iarba-ciutei, iarba-împăratului, iarba-tunului, iarba-urechii, iarbă-de-ureche, iarbă-grasă, țîța-mielului, varză-de-stîncă.

urechélniță, urechelnițe, s.f. 1. Insectă de culoare castanie cu corpul alungit având două prelungiri sub formă de clește (Forficula auricularia). 2. (bot.) Plantă erbacee cu frunze ovale, cărnoase, terminate printr-un vârf ascuțit, cu flori roșii sau roz (Sempervivum montanum). ■ Specifică etajului alpin (Munții Rodnei și Munții Maramureșului). ■ (med. pop.) Planta se folosește contra durerilor de urechi. – Din ureche + suf. -elniță (Scriban, DEX, MDA).

urechelniță, urechelnițe, s.f. – 1. (bot.) Plantă erbacee cu frunze ovale, cărnoase, terminate printr-un vârf ascuțit, cu flori roșii sau roz (Sempervivum montanum). Specifică etajului alpin (Munții Rodnei și Munții Maramureșului). 2. (zool.) Insectă de culoare castanie cu corpul alungit având două prelungiri sub formă de clește (Forficula auricularia). – Din ureche (< lat. oricla) + suf. -elniță (Scriban, DEX, MDA).