URDINÁRE, urdinări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a urdina și rezultatul ei. – V. urdina.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

URDINÁRE s. v. diaree.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urdináre, urdinắri, s.f. (reg.) 1. acțiune repetată. 2. diaree.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

urdináre s. f., g.-d. art. urdinării; pl. urdinări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URDINÁ, urdín, vb. I. Intranz. (Înv. și reg.) 1. A merge des la cineva sau undeva; a face același drum de repetate ori. 2. A avea diaree. [Prez. ind. și: urdinez] – Lat. ordinare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A URDINÁ urdín intranz. înv. 1) A face același drum de nenumărate ori; a merge des la cineva sau undeva. 2) A avea diaree. /<lat. ordinare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URDINÁ vb. (MED.) (reg.) a trepăda.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urdiná (urdin, urdinát), vb. – 1. (Înv.) A merge des undeva, a face un drum de repetate ori. – 2. A avea diaree. – Mr. urdin(are) „a porunci, a comanda”, megl. ordin(ari) „a ordona”. Lat. ordĭnāre (Pușcariu 1826; REW 6090). Legătura cu sl. lijati „a topi” (Cihac, II, 440) nu este posibilă. – Der. urdinare, s. f. (diaree); urdiniș, s. n. (deschizătură, gură de stup). În Mold.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

urdiná vb., ind. prez. 1 sg. urdín, 3 sg. și pl. urdínă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*gastro-enterítă f., pl. e. Med. Gastrită și enterită (pop. urdinare).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink