URDÁR, (1) urdari, s. m., (2, 3) urdare, s. n. 1. S. m. Cioban care face urda la stână; vânzător de urdă. 2. S. n. Vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda. 3. S. n. Unealtă cu care se amestecă zerul pus la fiert pentru a se obține urda (1). – Urdă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

URDÁR² ~i m. Cioban specializat în pregătirea urdei (la stână). /urdă + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urdár (cioban) s. m., pl. urdári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

URDARI, com. în jud. Gorj, pe dr. văii Jiului; 3.132 loc. (2008). Expl. de lignit. Biserică având dublu hram – Sf. Nicolae și Sf. Ion (1816, cu picturi din 1836), în satul U.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink