2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URCARE, urcări, s. f. Acțiunea de a (se) urca și rezultatul ei; urcat1. – V. urca.

URCARE, urcări, s. f. Acțiunea de a (se) urca și rezultatul ei; urcat1. – V. urca.

urcare sf [At: CORBEA, D. 299v/1 / Pl: ~cări / E: urca] 1 Parcurgere a unei distanțe pe un teren de jos în sus Si: suire, (îvr) urcătură. 2 Deplasare în sus îndepărtându-se de pământ Si: înălțare, ridicare, suire. 3 Mărire a volumului apelor Si: umflare (6). 4 Creștere a unor cantități materiale sau valori care se pot exprima prin cifre Si: ridicare.

URCARE, urcări, s. f. Acțiunea de a (se) urca. 1. Suire, înălțare; urcuș. Urcarea pe munte se făcu cu destulă greutate. BOLINTINEANU, O. 305. 2. Creștere, mărire, sporire; majorare.

urcare f. 1. fapta de a (se) urca; 2. ridicarea cursului efectelor publice sau al prețului mărfurilor.

URCA, urc, vb. I. 1. Refl., intranz. și tranz. A (se) deplasa dintr-un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui. ♦ Intranz. (Despre drumuri) A fi înclinat în pantă suitoare. ♦ Intranz. și refl. (Despre plante) A se prinde (cu ajutorul unor organe speciale) de un suport, de ziduri etc., ridicându-se vertical; a se cățăra. 2. Refl., intranz. și tranz. A (se) sui și a (se) așeza pe ceva mai ridicat. ◊ Expr. (Refl. și tranz.) A (se) urca pe tron sau pe (ori în) scaunul împărăției = a începe să domnească sau a învesti în funcția de suveran. 3. Refl., intranz. și tranz. A (se) ridica (până la o înălțime oarecare); a (se) înălța (în văzduh). ◊ Expr. (Refl.) A i se urca cuiva băutura la cap = a se îmbăta. A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat. 4. Refl. și intranz. (Despre temperatură, presiune atmosferică; p. ext. despre termometre sau barometre) A avea ori a indica valori mai mari în comparație cu cele obișnuite sau anterioare. ♦ Intranz. (Fiz.; despre mărimi scalare) A suferi o variație de creștere a valorii pozitive. 5. Refl. (Despre numere, prețuri, sume) A se ridica la..., a se mări. ◊ Tranz. A urca prețurile. 6. Refl. (Despre voce, glas sau ton; p. ext. despre cântece) A se ridica de la un registru mai profund la unul mai înalt. ◊ Tranz. A urca tonul. 7. Refl. și intranz. A merge îndărăt în timp până la..., a exista, a data din... – Probabil lat. *oricare (= oriri).

URCA, urc, vb. I. 1. Refl., intranz. și tranz. A (se) deplasa dintr-un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui. ♦ Intranz. (Despre drumuri) A fi înclinat în pantă suitoare. ♦ Intranz. și refl. (Despre plante) A se prinde (cu ajutorul unor organe speciale) de un suport, de ziduri etc., ridicându-se vertical; a se cățăra. 2. Refl., intranz. și tranz. A (se) sui și a (se) așeza pe ceva mai ridicat. ◊ Expr. (Refl. și tranz.) A (se) urca pe tron sau pe (ori în) scaunul împărăției = a începe să domnească sau a învesti în funcția de suveran. 3. Refl., intranz. și tranz. A (se) ridica (până la o înălțime oarecare); a (se) înălța (în văzduh). ◊ Expr. (Refl.) A i se urca cuiva băutura la cap = a se îmbăta. A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat. 4. Refl. și intranz. (Despre temperatură, presiune atmosferică; p. ext. despre termometre sau barometre) A avea ori a indica valori mai mari în comparație cu cele obișnuite sau anterioare. ♦ Intranz. (Fiz.; despre mărimi scalare) A suferi o variație de creștere a valorii pozitive. 5. Refl. (Despre numere, prețuri, sume) A se ridica la..., a se mări. ◊ Tranz. A urca prețurile. 6. Refl. (Despre voce, glas sau ton; p. ext. despre cântece) A se ridica de la un registru mai profund la unul mai înalt. ◊ Tranz. A urca tonul. 7. Refl. și intranz. A merge îndărăt în timp până la..., a exista, a data din... – Probabil lat. *oricare (= oriri).

urca [At: (a. 1654) GCR I, 165/24 / V: (reg) h~ / Pzi: urc / E: pbl ml *oricare (< oriri)] 1-2 vir (Și pleonastic, complinit prin „sus”, „în sus”, „la deal”) A parcurge o distanță deplasându-se pe un teren de jos în sus Si: a se sui, a se ridica. 3-4 vir A ajunge într-un loc mai înalt Si: a se sui, a se ridica. 5 vt (C. i. ființa sau obiectul care este deplasat) A deplasa spre un loc situat mai sus L-a urcat în odaia ei. 6 vt (Subiectul indică locul pe care se deplasează cineva mergând în sus) A duce spre un punct mai înalt Potecile mă urcau spre piscul înzăpezit. 7 vt (Îe) A ~ treptele tronului (sau scaunului domnesc) A ajunge domn (2). 8 vt (Îe) A ~ Dealul Mitropoliei A cere desfacerea căsătoriei. 9 vi (D. un drum, o cărare etc.) A fi înclinat în pantă suitoare. 10 vi (D. trepte, scări) A duce în sus Si: (rar) a sui, (rar) a ridica. 11-12 vir (D. aștri, mai ales d. lună) A se deplasa îndepărtându-se de linia orizontului. 13-14 vir (D. aștri, mai ales d. lună) A se înălța treptat. 15 vr (D. ființe; adesea udp „în” sau „pe”; și, rar, complinit prin „în sus”) A se deplasa printr-o mișcare de jos în sus agățându-se sau (d. oameni) servindu-se de mâini și de picioare (și a ajunge pe un loc mai înalt) Si: a se cățăra (1), a se sui, a se cocoța. 16 vr (D. unele plante) A crește în sus prinzându-se de ceva cu ajutorul unor organe speciale Si: a se cățăra (4). 17 vr (Reg; d. viermii de mătase) A se cățăra pe crengi pentru a-și face gogoșile. 18 vr (Reg; pex; d. viermii de mătase) A începe să-și facă gogoșile. 19-20 vri (Udp „pe”, „în” sau, rar, „la”) A păși (sau a se așeza) pe ceva mai înalt Si: a se ridica, a se sui. 21 vr (Îlv) A se ~ pe cal A încăleca. 22-23 vir (Îe) A (se) ~ pe tron sau pe (sau în) scaunul împărăției A veni la domnie Si: a fi încoronat. 24 vr (Îe) A se ~ în capul (sau în părul) (cuiva) A abuza de bunătatea cuiva. 25 vr (Îae) A pune stăpânire. 26 vr (Îae) A se obrăznici față de cineva. 27 vr (Reg; îe) A i se ~ (cuiva) pe chelie A supăra pe cineva cu o glumă nepotrivită sau cu o insultă. 28 vr (Rar; îe) A se – pe butuc A izbuti într-o întreprindere. 29-30 vri (Cu compliniri care indică vehicule) A se instala în interiorul unui vehicul (automobil, tren etc.). 31 vr (Cu compliniri care indică un mijloc de transport) A se așeza pe (bicicletă, sanie, schiuri). 32 vt A ridica (ceva sau pe cineva) de jos și a-l pune pe un loc mai înalt Si: a așeza (mai sus). 33 vt (Îvr; îe) A ~ pe cineva în furci A spânzura pe cineva. 34 vt A ajuta pe cineva să se ridice pe ceva mai înalt. 35 vt A ajuta pe cineva să se suie într-un vehicul. 36-37 vri (Adesea udp „la”; și complinit prin „mai sus”) A atinge o treaptă superioară Si: a progresa. 38-39 vri (Adesea udp „la”; și complinit prin „mai sus”) A înainta într-o profesiune, într-o ierarhie Si: a progresa, a avansa (4). 40 vr (Înv) A se considera mai presus decât alții. 41-42 vri (D. o parte a corpului omenesc) A se îndrepta în sus Si: a se ridica. 43-44 vri (D. o parte a corpului omenesc) A fî orientată în sus. 45 vt (Reg; îe) A ~ ochii în sus A privi în sus. 46 vt (Îae) A-și ridica privirea sau ochii. 47-48 vri (D. clădiri, copaci etc.) A se arăta în toată înălțimea Si: a se înălța. 49-50 vri (D. clădiri, copaci etc.) A sta drept. 51 vt A face să apară la înălțime, să se profileze pe cer. 52 vr (Îvr; d. plante sau părți ale lor) A se dezvolta (1). 53-54 vri A merge în sus îndepărtându-se de pământ Si: a se ridica, a se înălța (în văzduh). 55-56 vri (D. nori, fum, praf etc.) A porni în sus Si: a se înălța, a se ridica. 57 vi (D. sunete) A se auzi (cu putere) Si: a se înălța, a se ridica, a răsuna. 58 vr (D. ape) A-și mări volumul Si: a crește (28), a se umfla (20). 59-60 vri (D. fluide) A avea o mișcare ascendentă Si: a se ridica, a se înălța. 61 vr (Îe) A i se ~ (cuiva) sângele în obraz (sau în sau la cap) A se înroși din cauza unei emoții puternice, a mâniei etc. 62 vr (Pex; îae) A se înfuria. 63 vi (Fig; d. sentimente, senzații) A crește treptat în intensitate. 64 vr (Subiectul indică o băutură alcoolică; îe) A i se ~ (cuiva) la cap A se ameți cu o băutură alcoolică Si: a se îmbăta. 65 vr (Îae) A deveni înfumurat. 66 vi A se ridica la suprafață dintr-un lichid. 67-68 vri (D. temperatură, presiune atmosferică) A avea valori mai mari decât cele obișnuite sau inițiale Si: a crește, a se ridica. 69 vr (D. barometre sau termometre) A indica o temperatură sau o presiune mai mare decât cea normală sau precedentă. 70 vi (Fiz; d. mărimi scalare) A suferi o variație de creștere a valorii pozitive. 71-72 vri (D. cantități materiale sau valori care se pot exprima prin cifre) A crește (ajungând la ...) Si: a se ridica, a se mări, a spori. 73-74 vri (D. cantități materiale sau valori care se pot exprima prin cifre) A forma un total de ... Si: a însuma. 75-76 vtr (Îe) A (se) ~ prețul (sau prețurile sau (rar) a ~ în preț A (se) scumpi (o marfă). 77 vr (D. voce, glas, ton, sunete) A se ridica de la un registru mai profund la unul mai înalt. 78 vr (D. voce, glas, ton, sunete) A crește în intensitate. 79-80 vri A merge înapoi în timp până la ... Si: a exista de la ... , a data din ...

URCA, urc, vb. I. 1. Refl. și intranz. A se îndrepta spre un loc mai ridicat, a merge, a se duce în sus, la deal; a se sui. Se urcă turme sus la munte Pe șerpuindele cărări. DEȘLIU, M. 21. Adesea se urca pînă la stîni. CĂLINESCU, E. 54. Încălecai și începui a urca la deal pe drum aproape fără de urmă. HOGAȘ, M. N. 159. Iată un fir de iarbă verde Pe care-ncet se urcă un galbin gîndăcel. ALECSANDRI, P. A. 118. ◊ Tranz. (Complementul indică locul pe care se suie cineva) Urcară o culme, pe urmă coborîră. SADOVEANU, O. I 62. Cîte un vapor, venind de la mare, urca încet, măreț, cursul fluviului. BART, E. 44. Urca-vom și-alte scări... nimic au fost pe cîte le-am urcat. COȘBUC, P. II 305. ♦ (Despre drumuri) A fi înclinat (după forma reliefului), ducînd spre partea mai înaltă a locului. Drumul urca în pantă, poteca era îngustă. PAS, Z. III 189. ♦ (Despre plante) A se ridica prinzîndu-se (cu ajutorul unor organe speciale) pe araci, pe ziduri etc.; a se cățăra. Iedera se urcă pe perete. Vița se urcă pe araci. 2. Refl. și (rar) intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe» sau «în») A se sui și a se așeza pe ceva mai ridicat. Se urcară în trăsură și porniră iar. DUMITRIU, N. 123. Bine, bine, dar să iei seama, Lazăre! zise... urcindu-se și el sus pe capră, lîngă vizitiu. REBREANU, R. II 68. Sania se opri; ne urcarăm în ea și intrarăm în București. BOLINTINEANU, O. 389. (Tranz.) Voiam s-o urc în trăsură. DUMITRIU, N. 121. Joe, după ce-și urcă copilul în ceruri, stărui de Junona să se împace cu Ercule. ISPIRESCU, U. 79. În brațe-o lua, Pe schele-o urca, Pe zid o punea. ALECSANDRI, P. P. 189. (Expr., rar) A urca (pe cineva) în furci = a spînzura. I-am urcat [pe turci] în furci. ALECSANDRI, P. III 211. ◊ Expr. (Despre regi, domnitori) A se urca pe tron (sau în scaunul împărăției) = a veni la domnie. Apoi s-au urcat în scaunul împărăției. ISPIRESCU, L. 32. La 1504 murind marele Ștefan-vv., viteazul vitejilor, se urcă pe tron fiul său, Bogdan. BĂLCESCU, O. I 81. 3. Refl. și (rar) intranz. A se ridica (pînă la o înălțime oarecare); a se înălța (în văzduh); a avea o mișcare ascendentă. Lumina soarelui de toamnă, care acum a urcat în cumpăna cerului, [e] o lumină dulce. STANCU, U.R.S.S. 38. Praful se urcă pînă-n căpriori. REBREANU, I. 13. Un nor ivit de către-apus Se urcă-n sus. COȘBUC, P. II 90. ◊ (Poetic) Iată din văile-adînci se urcă spre creștete-amurgul. COȘBUC, P. II 63. ◊ A i se urca (cuiva) în cap v. cap (I 1). A i se urca (cuiva) la cap v. cap (I 1). A i se urca (cuiva) sîngele în obraz (sau la cap) v. sînge. (2). A i se urca cuiva (băutura) la cap, se spune cînd cineva este amețit de băutură. Să nu bei mult, că ți se urcă la cap. REBREANU, I. 18. ◊ Tranz. Piramidele-nvechite Urcă-n cer vîrful lor mare. EMINESCU, O. I 54. Se sfătuiseră ca să-l urce pînă la jumătatea fîntînei... și să-i dea drumu ca să scape de el. ȘEZ. II 206. 4. Refl. (Despre temperatură, presiune atmosferică) A avea valori mai mari, a crește, a se ridica; (p. ext., despre barometre, termometre etc.) a indica o temperatură sau o presiune etc. mai mare decît cea inițială. I s-a urcat temperatura. ♦ (Fiz.; despre o mărime scalară) A suferi o variație de creștere a valorii pozitive. 5. Refl. (Despre numere, prețuri, sume) A se ridica, a ajunge pînă la...; a se mări, a spori. Se mai grămădiră și alții, pînă cînd numărul se urcă la șapte. GANE, N. II 22. Cheltuielile extraordinare ale revoluției nu se urcă la mai mult de 700 000 lei. GHICA, A. 243. ◊ Tranz. Acum ne-a mai urcat și chiria. C. PETRESCU, C. V. 226. 6. Refl. (Despre voce, glas, ton, p. ext. despre cîntece) A crește în intensitate; a se ridica, a se înălța. Glasul acela mlădiitor Ce c-o-ntorsură lină, ușoară, Treptat se urcă și se coboară. ALEXANDRESCU, M. 317. ◊ Tranz. Și viersul cînd își urca, Copaci, ramuri se mișca, Frunzele pe jos pica. TEODORESCU, P. P. 632. 7. Refl. A merge îndărăt în timp pînă la..., a data din... Prima fundațiune a fortăreței se urcă în epoca pe cînd Domnul Hristos îmbla pe pămînt. HASDEU, I. V. 24.

A URCA urc 1. intranz. 1) fig. (despre persoane) A fi mereu în ascensiune; a sui; a avansa. 2) (despre parametri fizici și aparate pentru măsurarea lor) A avea sau a indica valori ridicate; a sui. 3) (despre căi de comunicație) A urma o pantă ascendentă. Drumul urcă prin livezi. 4) (despre voci, melodii etc.) A crește în înălțime; a deveni mai înalt. 5) înv. A merge îndărăt în timp. Cântecul popular urcă în negura vremurilor. 2. tranz. 1) A muta într-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a sui. ~ făina în pod. 2) (forme de relief ridicat, scări etc.) A parcurge de jos până sus; a ridica; a sui. ~ panta. 3) A face să crească cantitativ și calitativ; a sui; a ridica. /<lat. oricare

A SE URCA mă urc intranz. 1) A se deplasa pe un loc mai ridicat; a se înălța în sus; a se sui. ~ pe coasta dealului.~ (sau a se sui) pe tron a veni la domnie. Dacă nu știi ce-i apa nu te urca în luntre nu te apuca de lucrul pe care nu-l cunoști sau nu ești sigur că-l vei realiza. A i ~ (sau a i se sui) cuiva în cap a face abuz de bunătatea cuiva. A i ~ (sau a i se sui) cuiva băutura (sau vinul) la cap a se ameți. 2) (despre unele plante) A se ridica agățându-se de ceva; a se sui; a se cățăra. /<lat. oricare

urcà v. 1. a se duce într’un loc mai înalt: a urca muntele, a se urca pe un zid; 2. a mări valoarea: a urca prețul grâului; 3. a forma un total de: cheltuiala se urcă la o mie de lei. [Origină necunoscută].

urc, a v. tr. (lat. *órico, -áre, d. vgr. óros, munte, ca fr. monter, a urca, d. mont, munte. V. aburc). Munt. Suĭ: a urca sacu’n căruță. Mă suĭ mergînd: a urca dealu. Fig. Măresc, suĭ: a urca prețu. V. refl. Mă suĭ mergînd orĭ cățărîndu-mă: a te urca pe deal, pe zid, în copac, în pod.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urcare s. f., g.-d. art. urcării; pl. urcări

urcare s. f., g.-d. art. urcării; pl. urcări

urcare s. f., g.-d. art. urcării; pl. urcări

urca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. urc, 2 sg. urci, 3 urcă; conj. prez. 1 sg. să urc, 3 urce

urca (a ~) vb., ind. prez. 3 urcă

urca vb., ind. prez. 1 sg. urc, 3 sg. și pl. urcă; conj. prez. 3 sg. și pl. urce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URCARE s. 1. v. escaladare. 2. v. ridicare. 3. v. cățărare. 4. v. înălțare. 5. v. ascensiune. 6. v. majorare. 7. v. creștere.

URCARE s. 1. escaladare, suire. (~ Alpilor.) 2. ridicare, ridicat, săltare, săltat, suire, suit, urcat. (~ sacului în căruță.) 3. cățărare, cocoțare, ridicare, suire, urcat. (~ cuiva pe un zid.) 4. înălțare, ridicare, suire, suit, urcat. (~ în văzduh.) 5. creștere, înălțare, ridicare. (~ viei pe araci.) 6. ascensiune, înălțare, ridicare, suire. (Mișcare de ~ a aerului.) 7. creștere, majorare, mărire, ridicare, scumpire, sporire, suire. (~ prețurilor.) 8. creștere, mărire, ridicare, suire. (~ temperaturii cuiva.)

URCA vb. 1. v. escalada. 2. v. ridica. 3. a (se) pune, a (se) sui. (Îl ~ pe cal.) 4. v. cățăra. 5. v. înălța. 6. a crește, a se înălța, a se ridica. (Vița a ~ mult de la pământ.) 7. v. extinde. 8. v. înmulți. 9. v. majora. 10. v. crește. 11. a (se) înălța, a (se) ridica. (A ~ glasul, vocea...)

URCA vb. 1. a escalada, a sui. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a (se) ridica, a (se) sălta, a (se) sui. (A ~ sacul în căruță; îl ~ pe genunchi.) 3. a (se) pune, a (se) sui. (Îl ~ pe cal.) 4. a se cățăra, a se cocoța, a se ridica, a se sui, (pop.) a se aburca, a se țuțuia, (reg.) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoța, a se zgăibăra, (prin Transilv.) a se pupuia, (prin Olt.) a se suliga. (S-a ~ în copac.) 5. a (se) înălța, a (se) ridica, a (se) sui. (Se ~ în înaltul cerului.) 6. a crește, a se înălța, a se ridica. (Vița a ~ mult de la pămînt.) 7. a crește, a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) mări, a (se) ridica, a spori. (Suprafețele cultivate s-au ~ la...) 8. a crește, a se înmulți, a se mări, a se ridica, a spori, (înv.) a se mulți, a prisosi, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanților.) 9. a crește, a (se) majora, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui. (Au ~ prețul; prețurile s-au ~.) 10. a crește, a se mări, a se ridica, a se sui. (I s-a ~ temperatura.) 11. a (se) înălța, a (se) ridica. (A ~ glasul, vocea...)

A (se) urca ≠ a scădea, a (se) coborî

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

urca (-c, at), vb.1. A sui, a se cățăra. – 2. A se ridica. – 3. A se mări, a crește. – 4. (Refl.) A însuma. Origine incertă. Pare un lat. *orĭcāre < ǒrior (Pușcariu 1824; Tiktin; REW 6098; Candrea; Rosetti, I, 172), sau mai puțin probabil de la ora „margine” (Tiktin) sau din gr. ὄρος „munte” (Pascu, Etimologii, 49; Pascu, Beiträge, 11); dar cf. aburca. O confirmare a etimonului s-ar putea găsi în lat. *ortĭāre < ǒrtus, deja afirmată de Cipriani, Rom., XXXI, 587-90). Der. din sb., cr. nukati „a excita” (Candrea, II, 440) nu este probabilă. – Der. urcat, s. n. (suit); urcător, adj. (care urcă, ascendent); urcuș, s. n. (drum, loc în pantă, repeziș).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

URCARE. Subst. Urcare, urcat, urcuș, suire, suit, suiș, ascensiune; cățărare, escaladare, escaladă; încălecare, încălărare (înv.); înălțare, ridicare, ridicat. Decolare. Avion; elicopter; balon. Ascensor, lift; funicular, teleferic; scară. Pantă; deal; munte. Alpinism. Alpinist; cățărător. Adj. Suitor, ascendent; urcător; cățărător. Ascensional. Vb. A (se) urca, a (se) sui; a se cățăra, a (se) aburca (reg.), a escalada; a se cocoța; a încăleca, a încălăra (înv.), a (se) sui călare (pe cal, în șa); a (se) înălța pe cal (în șa); a (se) înălța, a (se) ridica; a decola. Adv. Sus; în sus; mai sus, tot mai sus; în urcuș. V. înălțime, mișcare, pantă, ridicătură de teren, vîrf.

PANTĂ DE COBORÂRE/URCARE, unghiul format de o aeronavă în zbor cu orizontala în cazul luării sau pierderii înălțimii de zbor.

URCARE ÎN PALIER fază a zborului remorcat în care aparatul de zbor trebuie ținut pe direcția automosorului.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i se sui / a i se urca la cap expr. 1. a fi plin de sine, a fi îngâmfat. 2. (d. băuturi) a se ameți de băutură, a se îmbăta.

a i se urca la cap expr. 1. a deveni încrezut / înfumurat. 2. a se îmbăta.

a se urca pe pereți / pe tavan expr. a fi foarte supărat, a fi furios.

Intrare: urcare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urcare
  • urcarea
plural
  • urcări
  • urcările
genitiv-dativ singular
  • urcări
  • urcării
plural
  • urcări
  • urcărilor
vocativ singular
plural
Intrare: urca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urca
  • urcare
  • urcat
  • urcatu‑
  • urcând
  • urcându‑
singular plural
  • urcă
  • urcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urc
(să)
  • urc
  • urcam
  • urcai
  • urcasem
a II-a (tu)
  • urci
(să)
  • urci
  • urcai
  • urcași
  • urcaseși
a III-a (el, ea)
  • urcă
(să)
  • urce
  • urca
  • urcă
  • urcase
plural I (noi)
  • urcăm
(să)
  • urcăm
  • urcam
  • urcarăm
  • urcaserăm
  • urcasem
a II-a (voi)
  • urcați
(să)
  • urcați
  • urcați
  • urcarăți
  • urcaserăți
  • urcaseți
a III-a (ei, ele)
  • urcă
(să)
  • urce
  • urcau
  • urca
  • urcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urcare, urcărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi urca DEX '98 DEX '09

urca, urcverb

  • 1. reflexiv intranzitiv tranzitiv A (se) deplasa dintr-un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: sui antonime: coborî
    • format_quote Se urcă turme sus la munte Pe șerpuindele cărări. DEȘLIU, M. 21. DLRLC
    • format_quote Adesea se urca pînă la stîni. CĂLINESCU, E. 54. DLRLC
    • format_quote Încălecai și începui a urca la deal pe drum aproape fără de urmă. HOGAȘ, M. N. 159. DLRLC
    • format_quote Iată un fir de iarbă verde Pe care-ncet se urcă un galbin gîndăcel. ALECSANDRI, P. A. 118. DLRLC
    • format_quote Urcară o culme, pe urmă coborîră. SADOVEANU, O. I 62. DLRLC
    • format_quote Cîte un vapor, venind de la mare, urca încet, măreț, cursul fluviului. BART, E. 44. DLRLC
    • format_quote Urca-vom și-alte scări... nimic au fost pe cîte le-am urcat. COȘBUC, P. II 305. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv (Despre drumuri) A fi înclinat în pantă suitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Drumul urca în pantă, poteca era îngustă. PAS, Z. III 189. DLRLC
    • 1.2. intranzitiv reflexiv (Despre plante) A se prinde (cu ajutorul unor organe speciale) de un suport, de ziduri etc., ridicându-se vertical; a se cățăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Iedera se urcă pe perete. Vița se urcă pe araci. DLRLC
    • 1.3. figurat (Despre persoane) A fi mereu în ascensiune. NODEX
      sinonime: avansa sui
  • 2. reflexiv intranzitiv tranzitiv A (se) sui și a (se) așeza pe ceva mai ridicat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se urcară în trăsură și porniră iar. DUMITRIU, N. 123. DLRLC
    • format_quote Bine, bine, dar să iei seama, Lazăre! zise... urcîndu-se și el sus pe capră, lîngă vizitiu. REBREANU, R. II 68. DLRLC
    • format_quote Sania se opri; ne urcarăm în ea și intrarăm în București. BOLINTINEANU, O. 389. DLRLC
    • format_quote Voiam s-o urc în trăsură. DUMITRIU, N. 121. DLRLC
    • format_quote Joe, după ce-și urcă copilul în ceruri, stărui de Junona să se împace cu Ercule. ISPIRESCU, U. 79. DLRLC
    • format_quote În brațe-o lua, Pe schele-o urca, Pe zid o punea. ALECSANDRI, P. P. 189. DLRLC
    • chat_bubble rar A urca (pe cineva) în furci = spânzura. DLRLC
      sinonime: spânzura
      • format_quote I-am urcat [pe turci] în furci. ALECSANDRI, P. III 211. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv tranzitiv A (se) urca pe tron sau pe (ori în) scaunul împărăției = a începe să domnească sau a învesti în funcția de suveran. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Apoi s-au urcat în scaunul împărăției. ISPIRESCU, L. 32. DLRLC
      • format_quote La 1504 murind marele Ștefan-vv., viteazul vitejilor, se urcă pe tron fiul său, Bogdan. BĂLCESCU, O. I 81. DLRLC
    • chat_bubble Dacă nu știi ce-i apa nu te urca în luntre = nu te apuca de lucrul pe care nu-l cunoști sau nu ești sigur că-l vei realiza. NODEX
  • 3. reflexiv intranzitiv tranzitiv A (se) ridica (până la o înălțime oarecare); a (se) înălța (în văzduh). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lumina soarelui de toamnă, care acum a urcat în cumpăna cerului, [e] o lumină dulce. STANCU, U.R.S.S. 38. DLRLC
    • format_quote Praful se urcă pînă-n căpriori. REBREANU, I. 13. DLRLC
    • format_quote Un nor ivit de către-apus Se urcă-n sus. COȘBUC, P. II 90. DLRLC
    • format_quote poetic Iată din văile-adînci se urcă spre creștete-amurgul. COȘBUC, P. II 63. DLRLC
    • format_quote Piramidele-nvechite Urcă-n cer vîrful lor mare. EMINESCU, O. I 54. DLRLC
    • format_quote Se sfătuiseră ca să-l urce pînă la jumătatea fîntînei... și să-i dea drumu ca să scape de el. ȘEZ. II 206. DLRLC
    • chat_bubble A i se urca (?) (cuiva) în cap = a face abuz de bunătatea cuiva. DLRLC NODEX
    • chat_bubble reflexiv A i se urca cuiva băutura la cap = a se îmbăta. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Să nu bei mult, că ți se urcă la cap. REBREANU, I. 18. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A i se urca (cuiva) sângele în obraz (sau la cap). DLRLC
    • chat_bubble A i se urca (cuiva) sângele în obraz (sau la cap). DLRLC
  • 4. reflexiv intranzitiv (Despre temperatură, presiune atmosferică; prin extensiune despre termometre sau barometre) A avea ori a indica valori mai mari în comparație cu cele obișnuite sau anterioare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote I s-a urcat temperatura. DLRLC
    • 4.1. intranzitiv fizică (Despre mărimi scalare) A suferi o variație de creștere a valorii pozitive. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 5. reflexiv (Despre numere, prețuri, sume) A se ridica la..., a se mări. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: spori antonime: scădea
    • format_quote Se mai grămădiră și alții, pînă cînd numărul se urcă la șapte. GANE, N. II 22. DLRLC
    • format_quote Cheltuielile extraordinare ale revoluției nu se urcă la mai mult de 700 000 lei. GHICA, A. 243. DLRLC
    • format_quote tranzitiv A urca prețurile. DEX '09 DEX '98
    • format_quote tranzitiv Acum ne-a mai urcat și chiria. C. PETRESCU, C. V. 226. DLRLC
  • 6. reflexiv (Despre voce, glas sau ton; prin extensiune despre cântece) A se ridica de la un registru mai profund la unul mai înalt. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Glasul acela mlădiitor Ce c-o-ntorsură lină, ușoară, Treptat se urcă și se coboară. ALEXANDRESCU, M. 317. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Și viersul cînd își urca, Copaci, ramuri se mișca, Frunzele pe jos pica. TEODORESCU, P. P. 632. DLRLC
    • format_quote tranzitiv A urca tonul. DEX '09 DEX '98
  • 7. reflexiv intranzitiv A merge îndărăt în timp până la..., a exista, a data din... DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Prima fundațiune a fortăreței se urcă în epoca pe cînd Domnul Hristos îmbla pe pămînt. HASDEU, I. V. 24. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.