URBINO, oraș în partea central-estică a Italiei (Marche), la 32 km SV de Pesaro și de țărmul M. Adriatice, la SE de San Marino; 15,3 mii loc. (2006). Centru comercial. Ceramică (majolică, renumită încă din sec. 16). Ind. textilă și de prelucr. a lemnului (mobilă). Universitate (1506). Institut de Arte. Monumente: bisericile San Francesco și San Domenico (sec. 14-18), castel devenit palat ducal, în stil renascentist, reconstruit în 1460 după planurile arhitectului Luciano da Laurana, în care, în prezent, se află Galeria de artă a prov. Marche; catedrală (dom) reconstruită după cutremurul din 1789. Centrul istoric al orașului a fost inclus (1998) în Patrimoniul cultural universal. Turism. Fondat de umbri în sec. 3 î. Hr. cu numele Urbinum Hortense. Ocupat de etrusci, celți, gali și de către romani (în sec. 3 î. Hr.). Asemeni altor ora;e italiene, U. a cunoscut în Ev. med. dominația succesivă a ostrogoților, bizantinilor, longobarzilor și a francilor, iar ca forme de organizare statală signoria, comitatul (din 1355) și ducatul (din 1474). De-a lungul sec., U. a fost stăpânit de familia Montefeltro (din 1234) și Della Rovere (din 1508), iar între 1626 și 1860, a făcut parte din stăpânirile papale, intrând ulterior în componența Regatului Italiei. În timpul cârmuirii lui Federico da Montefeltro (1444-1482) și a fiului și succesorului său Guidobaldo (1482-1508) U. a atins apogeul dezvoltării sale artistice și literare, fiind unul dintre renumitele centre ale Renașterii italiene.