17 definiții pentru urbanism

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URBANISM s. n. Urbanistică. ♦ Fig. Urbanitate. – Din fr. urbanisme.

urbanism sn [At: SCRIBAN, D. / S și: ~izm / Pl: (rar) ~e / E: fr urbanisme] 1 Urbanistică (1). 2 (Fig) Comportare plină de politețe, de amabilitate, de bună-cuviință Si: (liv) urbanitate.

URBANISM s. n. Urbanistică. ♦ Fig. Atitudine, comportare plină de politețe, de bună-cuviință; urbanitate. – Din fr. urbanisme.

URBANISM s. n. Urbanistică. ♦ Fig. Politețe, bună-cuviință.

URBANISM s.n. 1. Urbanistică. 2. Politețe, bunăcuviință; urbanitate. ♦ Mod de viață al orășeanului. [Cf. fr. urbanisme, it. urbanismo].

URBANISM s. n. 1. urbanistică. 2. urbanitate. (< fr. urbanisme)

URBANISM n. v. URBANISTICĂ. /<fr. urbanisme

*urbanízm n., pl. e. Știința construiriĭ și conduceriĭ orașelor (cuv. creat de ingineru Clerget, Francez).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URBANISM s. v. cuviință, decență, politețe, respect.

URBANISM s. urbanistică. (Probleme de ~.)

urbanism s. v. CUVIINȚĂ. DECENȚĂ. POLITEȚE. RESPECT.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

URBANÍSM (< fr., it.; lat. urbanus „orășenesc”). s. n. Ramură a arhitecturii care proiectează și planifică lucrările de construire, de sistematizare, de reconstruire sau de restructurare a unei așezări omenești (oraș, sat etc.), împreună cu complexul de măsuri social-economice, tehnice, igienice care se iau în vederea satisfacerii necesităților materiale și social-culturale ale noilor așezări; urbanistică. Elemente de sistematizare urbană au existat chiar și în orașele antice (inclusiv sisteme de aducțiune a apei și canalizare) și în cele medievale, dar u. și-a definit obiectul îndeosebi de la sfârșitul sec. 19 și în sec. 20 ca urmare a creșterii explozive a populației urbane și a noilor cerințe de aprovizionare, transport, activități recreative etc. legate de viața modernă.

Intrare: urbanism
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urbanism
  • urbanismul
  • urbanismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • urbanism
  • urbanismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urbanismsubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.