căutare avansată
Din totalul de 65 sunt afișate 15 definiții pentru ura (vb.), urat (adj., s.m.), urat (urare), urat, urât, urî   conjugări / declinări

URÁT1, uraturi, s. n. Urare. – V. ura2.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

URÁT2, urați, s. m. (Chim.) Sare a acidului uric. – Din fr. urate.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

URÁT1, uraturi, s. n. Urare. – V. ura2.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

URÁT2, urați, s. m. (Chim.) Sare a acidului uric. – Din fr. urate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

urát1 (sare a acidului uric) s. m., pl. uráți
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

urát2 (urare) s. n., pl. uráturi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

URÁT s. v. urare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URÁT s.m. Sare sau ester al acidului uric. [< fr. urate].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

URÁT s. m. sare a acidului uric. (< fr. urate)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

urát (urare) s. n., pl. uráturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urát (chim.) s. m., pl. uráți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urat n. fapta de a ura: a umbla cu uratul.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

1) urát n., pl. urĭ. Acțiunea de a ura: De urat, am maĭ ura, Dar nĭ-e că vom însera Pe la curtea dumneavoastră, Departe de casa noastră (P. P.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) *urát m. și n., pl. e (d. acid uric). Chim. Sare de acid uric.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

URÁ2, urez, vb. I. 1. Tranz. (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorință de bine, de obicei cu ocazia unui eveniment deosebit, a felicita; a închina în sănătatea cuiva. 2. Intranz. A recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul, cu sorcova etc. – Lat. orare.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink