PORCUȘOR, porcușori, s. m. 1. Diminutiv al lui porc; porculeț. 2. Specie de pește mărunt cu corpul în formă de fus, de culoare deschisă, cu un șir de pete negricioase pe laturi și cu două mustăți în colțul gurii, care trăiește în apele din regiunile de dealuri sau de șes (Gobio gobio). – Porc + suf. -ușor.

PORCUȘOR ~i m. (diminutiv de la porc) Pește dulcicol de talie mică, fusiform, cu mustăți, pătat pe laturi; pește porcesc. /porc + suf. ~ușor

porcușor s. m., pl. porcușori

PORCUȘOR s. 1. (ZOOL.) porculeț, (rar) porculean. 2. (IHT.; Gobio gobio) pietroșel, (reg.) pietrar, porcan, porcaș, porcănel, porcoi, porcoiaș, porculean, porculete, porcuș, porcuț, rancă, râbiță. 3. (IHT.; Gobio uranoscopus) (reg.) morcoci.

PORCUȘOR s. v. ploier de munte.