URANOLATRIE s.f. Închinare la corpurile cerești, socotite divinități. [Gen. -iei. / cf. germ. Uranolatrie, it. uranolatria].

URANOLATRIE s. f. adorație a corpurilor cerești, socotite divinități, la unele popoare. (< germ. Uranolatrie)

*URANOGRAFIE sf. ☆ 1 Descrierea cerului ¶ 2 Nume dat adesea unui tractat de astronomie [fr.].

uranolatrie s. f., g.-d. art. uranolatriei

URANO- „bolta cerească, palat, cerul gurii”. ◊ gr. ouranos „cer, boltă cerească” > fr. urano-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. urano-. □ ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în uranografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a cerului; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a corpurilor cerești de către unele popoare; ~lit (v. -lit₁), s. m., corp care cade pe pămînt, provenind din spațiul interplanetar; sin. meteorit; ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul cerului; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care studiază măsurarea distanțelor interastrale; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a vălului palatului; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură a vălului palatului; ~scop (v. -scop), s. n., instrument astronomic pentru studierea corpurilor cerești; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a cerului; ~stafilorafie (v. stafilo-, v. -rafie), s. f., închidere chirurgicală a despicăturilor congenitale ale palatului dur și ale vălului palatin.