URANISC s. n. (Rar) Baldachin. [Var.: oranist s. n.] – Din ngr. uranískos.

uranisc sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ? / V: ~st, oranist / Pl: ~uri / E: ngr οὐρανίσκος] (Înv) Baldachin (1).

URANISC (pl. -curi), URANIST (pl. -turi) sn. = BALDACHIN [ngr. ουρανίσχος; comp. și ORANIST].

URANISC s. n. v. oranist.

uranisc n. baldachin. [Gr. mod.].

*uranísc n., pl. urĭ (ngr. [de la vgr.] uraniskos, dim d. uranós, cer, firmament). Baldachin. – Pop. oraníst.

ORANIST s. n. v. uranisc.

oranist sn [At: DEX / V: uranisc / Pl: ~uri / E: ngr οὐρανίσκος] (Rar) Baldachin.

uranist² sn vz uranisc

ORANIST, oranisturi, s. n. (Rar) Baldachin. [Var.: uranisc s. n.] – Din ngr. uranískos.

ORANIST, oranisturi, s. n. (Rar) Baldachin. Leana l-a îngropat cu alai mare. Zece popi, arhiereu, oranist, colivă, steagul bisericii Troița, flori, luminări, zăbranice. DELAVRANCEA, H. TUD. 29.

oranist n. uranisc: paturile cu un fel de oranist d’asupra ISP.

*oraníst, V. uranisc.

!uranisc (înv.) s. n., pl. uraniscuri

!uranisc/oranist (înv.) s. n., pl. uraniscuri/oranisturi

uranisc s. n. v. oranist

oranist v. uranisc

oranist/uranisc s. n., pl. oranisturi/uraniscuri

uranisc (-curi), s. n. – Baldachin. – Var. oranist. Ngr. ούρανίσϰος (Cihac, II, 710; Roesler 577).

URANISC s. (BIS.) baldachin, oranist, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine. (Episcopul stătea sub ~.)

URANISC s. (BIS.) baldachin, oranist, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine. (Episcopul stătea sub ~.)

ORANIST s. v. baldachin.

ORANIST s. (BIS.) baldachin, uranisc, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine. (Episcopul stătea sub ~.)