5 definiții pentru uracil
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URACIL s. n. (Biol.) Substanță organică de natură bazică prezentă în acidul ribonucleic. – Din fr. uracile.
URACIL s. n. (Biol.) Substanță organică de natură bazică prezentă în acidul ribonucleic. – Din fr. uracile.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
URACIL s. n. bază azotată piramidinică din structura acizilor nucleici. (< fr. uracile)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
uracil (desp. u-ra-/ur-a-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
!uracil (u-ra-/ur-a-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
uracil s. n. (sil. mf. ur-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: uracil
- silabație: u-ra-cil, ur-a-cil
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
uracilsubstantiv neutru
- 1. Substanță organică de natură bazică prezentă în acidul ribonucleic. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
- uracile DEX '09 DEX '98 MDN '00