5 definiții pentru uracil

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URACIL s. n. (Biol.) Substanță organică de natură bazică prezentă în acidul ribonucleic. – Din fr. uracile.

URACIL s. n. (Biol.) Substanță organică de natură bazică prezentă în acidul ribonucleic. – Din fr. uracile.

URACIL s. n. bază azotată piramidinică din structura acizilor nucleici. (< fr. uracile)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uracil (desp. u-ra-/ur-a-) s. n.

Intrare: uracil
  • silabație: u-ra-cil, ur-a-cil info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uracil
  • uracilul
  • uracilu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • uracil
  • uracilului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uracilsubstantiv neutru

  • 1. biologie Substanță organică de natură bazică prezentă în acidul ribonucleic. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.