URÂCIÚNE, urâciuni, s. f. 1. Ființă cu înfățișare respingătoare; monstru, pocitanie, pocitură. 2. (Înv. și reg.) Urâțenie (1). [Var.: uriciúne s. f.] – Urî + suf. -ciune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

URÂCIÚNE ~i f. Ființă urâtă, cu exterior respingător; smârdoare. [G.-D. urâciunii] /a (se) urî + suf. ~ciune
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URÂCIÚNE s. 1. v. urâțenie. 2. v. monstru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URÂCIÚNE s. v. animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Urâciune ≠ frumusețe
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urâciúne s. f., g.-d. art. urâciúnii; pl. urâciúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink