URÂȚÉL, -ÍCĂ, urâței, -ele, adj. Diminutiv al lui urât (I); cam urât. – Urât + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

urâțél adj. m., pl. urâțéi; f. sg. urâțícă, pl. urâțéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink