2 intrări
16 definiții
- explicative DEX (12)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
- arhaisme și regionalisme (1)
Explicative DEX
upovăire sf [At: PSALT. 76 / V: upuv~ / Pl: ~ri / E: upovăi] Nădăjduire.
upovăíre f. L. V. Speranță. – Și op- și upu-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
opovăi v vz upovăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
upăvăi v vz upovăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
upova v vz upovăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
upovăi [At: PSALT. HUR. 16v/22 / V: op~, upăv~, ~va, ~ovi, upuv~ / Pzi: ~esc / E: slv оуповати, оупъвати] (Înv) 1 vi (Udp „în”, „spre”, „pre”) A se îndrepta cu încredere spre cineva sau spre ceva, în speranța de a obține ajutor, îndurare, adăpost etc. Si: (înv) a nădăjdui, a năzui. 2-3 vti A nădăjdui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
upovi v vz upovăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
upuvăi v vz upovăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
upuvăire sf vz upovăire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
‡UPOVĂI (-ăesc) vb. intr. A nădăjdui, a spera [vsl. upovają < upovati].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
opovăĭésc, V. upovăĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
upovăĭésc v. tr. (vsl. u-povati și u-păv-). L. V. Sper. – Și op- și upu-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
upovăi (-ăesc, -it), vb. – A spera, a crede în... – Var. upuvăi. Sl. upovati, upovają (Tiktin). Sec. XVI, slavism cultural. – Der. upovăință, s. f. (nădejde), înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
UPOVĂI vb. v. nădăjdui, spera.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
upovăi vb. v. NĂDĂJDUI. SPERA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
upovăire s.f. (înv.) speranță.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||