UNIVALÉNT, -Ă, univalenți, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Chim.) Monovalent. 2. S. m. (Biol.) Cromozom neîmperecheat. – Din fr. univalent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

UNIVALÉNT, -Ă adj. (Rar) Monovalent. [< fr. univalent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

UNIVALÉNT, -Ă I. adj. monovalent. II. adj., s. m. (cromozom) fără partener omolog, care nu se împerechează în timpul meiozei. (< fr. univalent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

univalént adj. m., pl. univalénți; f. sg. univaléntă, pl. univalénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink