O definiție pentru unitiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UNITIV, -Ă adj. care unește; propriu a uni. (< fr. unitif)
Intrare: unitiv
unitiv adjectiv
adjectiv (A1) Surse flexiune: MDN '08, DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)