O definiție pentru unitiv

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNITIV, -Ă adj. care unește; propriu a uni. (< fr. unitif)

Intrare: unitiv
unitiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unitiv
  • unitivul
  • unitivu‑
  • uniti
  • unitiva
plural
  • unitivi
  • unitivii
  • unitive
  • unitivele
genitiv-dativ singular
  • unitiv
  • unitivului
  • unitive
  • unitivei
plural
  • unitivi
  • unitivilor
  • unitive
  • unitivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)