UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

UNITÁR, -Ă, unitari, -e, adj. Care formează un singur tot, un întreg; omogen. – Din fr. unitaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

UNITÁR ~ă (~i, ~e) Care formează o unitate; care constituie un tot întreg. Partid ~. /<fr. unitaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UNITÁR, -Ă adj. care formează un singur tot; omogen. (mat.) vector unitar = versor. (< fr. unitaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

UNITÁR adj. 1. v. omogen. 2. v. inseparabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

unitár adj. m., pl. unitári; f. sg. unitáră, pl. unitáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink