UNISONÁNȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie. – Din fr. unissonance.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

UNISONÁNȚĂ ~e f. Armonie care rezultă din emiterea simultană a acelorași sunete de mai multe voci sau instrumente. /< fr. unissonance
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UNISONÁNȚĂ s. f. îmbinare armonioasă a mai multor sunete; acord. (< fr. unissonance)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

UNISONÁNȚĂ s. v. acord, armonie, consonanța.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

unisonánță s. f., g.-d. art. unisonánței; pl. unisonánțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink