opțiuni
  • info

13 definiții pentru unipersonal

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNIPERSONAL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se folosește sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel.

unipersonal, ~ă a [At: GR. R. (1835) 73/14 / Pl: ~i, ~e / E: fr unipersonnel] 1 (D. verbe, forme și construcții verbale) întrebuințat numai la persoana a treia singular. 2 (Rar) Care e făcut de o singură persoană. 3 (Rar) Care aparține unei singure persoane. 4 (Rar) Care depinde de o singură persoană.

UNIPERSONAL, -Ă, unipersonali, -e, adj. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se întrebuințează sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. – Din fr. unipersonnel.

UNIPERSONAL, -Ă, unipersonali, -e, adj. 1. Care se face de către o singură persoană, care aparține unei singure persoane. Înlocuirea conducerii colective prin conducerea unipersonală încătușează inițiativa și activitatea membrilor și a organizațiilor de partid. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2762. 2. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care are numai persoana a treia (singular sau singular și plural). Verbele unipersonale și impersonale se conjugă... numai la pers. a III-a. GRAM. ROM. I 302.

UNIPERSONAL, -Ă adj. 1. Care este făcut de către o singură persoană, care aparține unei singure persoane. 2. (Despre verbe) Care se folosește numai la persoana a treia; impersonal. [Cf. fr. unipersonnel].

UNIPERSONAL, -Ă adj. 1. de către, pentru o singură persoană. 2. (despre verbe, forme și construcții verbale) care se folosește numai la persoana a 3-a singular. (< fr. unipersonnel)

UNIPERSONAL ~ă (~i, ~e) 1) Care aparține unei singure persoane; care se referă la o singură persoană. 2) (despre verbe) Care se conjugă și se folosește numai la persoana a treia singular. /<fr. unipersonnel

unipersonal a. Gram. se zice de verbele întrebuințate numai la persoana III singular, ca trebue.

*unipersonál, -ă adj. (unu și personal; fr. unipersonnel). Gram. Impersonal.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

unipersonal adj. m., pl. unipersonali; f. unipersonală, pl. unipersonale

unipersonal adj. m., pl. unipersonali; f. unipersonală, pl. unipersonale

unipersonal adj. m. personal

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

UNIPERSONAL, -Ă adj. (cf. fr. unipersonnel): în sintagma verb unipersonal (v.).

Intrare: unipersonal
unipersonal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • unipersonal
  • unipersonalul
  • unipersonalu‑
  • unipersonală
  • unipersonala
plural
  • unipersonali
  • unipersonalii
  • unipersonale
  • unipersonalele
genitiv-dativ singular
  • unipersonal
  • unipersonalului
  • unipersonale
  • unipersonalei
plural
  • unipersonali
  • unipersonalilor
  • unipersonale
  • unipersonalelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

unipersonal, unipersonalăadjectiv

  • 1. (Despre verbe, forme și construcții verbale) Care se folosește sau se conjugă numai la persoana a 3-a singular. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Verbele unipersonale și impersonale se conjugă... numai la pers. a III-a. GRAM. ROM. I 302. DLRLC
  • 2. Care se face de către o singură persoană, care aparține unei singure persoane. DLRLC DN
    • format_quote Înlocuirea conducerii colective prin conducerea unipersonală încătușează inițiativa și activitatea membrilor și a organizațiilor de partid. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2762. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.