UNIFORMIZARE, uniformizări, s. f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. În organizarea întrecerii trebuie combătute tendințele de birocratism, șablonul, încercările de uniformizare de sus în jos. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2883.

UNIFORMIZARE s.f. Acțiunea de a uniformiza și rezultatul ei. [< uniformiza].

uniformiza vt [At: BUL. COM. IST. I, 5 / Pzi: ~zez / E: fr uniformiser] 1-3 A da un caracter uniform (1-3). 4-6 A face să fie uniform (1-3) Si: a omogeniza, a egala (1).

UNIFORMIZA, uniformizez, vb. I. Tranz. A face să fie uniform, a da un caracter uniform.

UNIFORMIZA vb. I. tr. A da un caracter uniform, a face uniform. [Cf. fr. uniformiser].

UNIFORMIZA vb. tr. a da un caracter uniform, a face uniform. (< fr. uniformiser)

A UNIFORMIZA ~ez tranz. A face să fie uniform. /< fr. uniformiser

uniformizà v. a face uniform.

*uniformizéz v. tr. (d. uniform; fr. -iser). Fac uniform: a uniformiza casele.

uniformizare s. f., g.-d. art. uniformizării; pl. uniformizări

uniformizare s. f., g.-d. art. uniformizării; pl. uniformizări

uniformizare s. f., g.-d. art. uniformizării; pl. uniformizări

uniformiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. uniformizez, 3 uniformizează; conj. prez. 1 sg. să uniformizez, 3 să uniformizeze

uniformiza (a ~) vb., ind. prez. 3 uniformizează; ger. uniformizând

uniformiza vb., ind. prez. 1 sg. uniformizez, 3 sg. și pl. uniformizează

uniformizez.

UNIFORMIZARE s. v. omogenizare.

UNIFORMIZARE s. omogenizare. (~ unui amestec.)

UNIFORMIZA vb. v. omogeniza.

UNIFORMIZA vb. a omogeniza. (A ~ un amestec.)

A uniformiza ≠ a diversifica, a varia