UNIFORMITATE s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este uniform. – Din fr. uniformité, lat. uniformitas, -atis.

uniformitate sf [At: VOINESCU II, M. 45/13 / Pl: ? / E: fr uniformité, lat uniformitas, -atis] 1-3 Însușirea de a fi uniform (1-3).

UNIFORMITATE s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este uniform. – Din fr. uniformité, lat. uniformitas, -atis.

UNIFORMITATE s. f. Însușirea sau starea a ceea ce este uniform. Peste tot o lipsă de uniformitate și simetrie. BART, S. M. 42. Au conservat un principiu... acela al uniformității dării. KOGĂLNICEANU, S. A. 162.

UNIFORMITATE s.f. Însușirea a ceea ce este uniform. [Cf. fr. uniformité, lat. uniformitas].

UNIFORMITATE s. f. însușirea a ceea ce este uniform. (< fr. uniformité, lat. uniformitas)

UNIFORMITATE f. 1) Caracter uniform. 2) Lipsă de varietăți; absență de modificări; monotonie; constanță. ~ în predare. /<fr. uniformité, lat. uniformitas, ~atis

uniformitate f. 1. asemănarea părților unui lucru sau mai multora între ele; 2. șir în idei.

*uniformitáte f. (lat. uniformitas, -átis). Calitatea de a fi uniform.

uniformitate s. f., g.-d. art. uniformității

uniformitate s. f., g.-d. art. uniformității

uniformitate s. f., g.-d. art. uniformității

UNIFORMITATE s. 1. v. constanță. 2. monotonie.

UNIFORMITATE s. 1. constanță, invariabilitate. (~ vitezei de deplasare.) 2. monotonie. (~ vieții cuiva.)

Uniformitate ≠ variație