uniforma [At: BARCIANU / Pzi: ~mez / E: uniformă cf ger uniformieren] (Îvr) 1 vt A îmbrăca (pe cineva) în uniformă (4). 2-3 vtr A (se) pune de acord (cu ceva sau cu cineva).

uniform, ~ă [At: DESEN ARH. 11/13 / Pl: ~i, ~e / E: fr uniforme, lat uniformis] 1 a Care are pe toată întinderea aceeași formă, aceeași intensitate. 2 a Care are pe toată durata aceeași desfășurare. 3 a Care este lipsit de variație, de diferențe Si: egal (28), omogen, otova. 4 sf, (înv) sn Îmbrăcăminte confecționată după un anumit model (de obicei din același material) pe care o poartă obligatoriu membrii unor instituții (elevi, militari etc.). 5 sm (Pm) Militar.

UNIFORM, -Ă, uniformi, -e, adj. Care are aceeași înfățișare în tot timpul, pe toată întinderea; care este la fel, constant, lipsit de variații (într-o anumită privință). Trenul aleargă cu strigăte uniforme la roți. SAHIA, U.R.S.S. 10. Dorm... ierburile veștejite Și uniforme ca podeala. D. BOTEZ, P. O. 60. Traiul îi este uniform Și trist. MACEDONSKI, O. I 261. ◊ (Adverbial) Un cuc neobosit aruncă, Împerecheat și uniform, Chemarea-i scurtă peste luncă. CAZIMIR, L. U. 12. ♦ (Neobișnuit) Omogen, unitar, nediferențiat. Ar trebui sau să contopim într-o lege uniformă pe aceea a Moldovei cu a Țării Romînești sau să adoptăm una din ele, spre a o aplica la amîndouă. KOGĂLNICEANU, S. A. 125.

UNIFORMĂ, uniforme, s. f. Îmbrăcăminte-tip, confecționată de obicei din aceeași stofă și cu aceeași croială, purtată de membrii anumitor instituții (în special de ostași și elevi de școală). Serviciul de pază în aceste stații este asigurat de tinere fete în uniformă. STANCU, U.R.S.S. 19. Îi trebuia și ei o rochie pe lîngă uniformă. C. PETRESCU, C. V. 226. Dorobanții sînt îndatorați să slujească călări, armați și învestați (= îmbrăcați) într-o uniformă cu cheltuiala lor. BĂLCESCU, O. I 37.

UNIFORM, -Ă adj. Care are permanent aceeași formă, aceeași înfățișare. ♦ (Despre mișcare) Care nu are variații de nici un fel; constant. [< fr. uniforme, cf. lat. uniformis < unus – unul, forma – formă].

UNIFORMĂ s.f. Îmbrăcăminte tip menită să distingă pe membrii anumitor instituții. / < fr. uniforme].

UNIFORM, -Ă I. adj. care are permanent și pe toată întinderea aceeași formă, înfățișare. ◊ (și adv.) (în mod) constant. II. s. f. îmbrăcăminte-tip menită să distingă pe membrii anumitor instituții (elevi, militari etc.). (< fr. uniforme, lat. uniformis)

costum-uniformă s. n. (vest.) Uniformă pentru elevi ◊ „La magazinul «Romarta copiilor» din Capitală se probează un costum-uniformă.” R.l. 5 IX 64 p. 1 (din costum + uniformă)

UNIFORM ~ă (~i, ~e) 1) Care are mereu aceeași formă; cu caracteristici sau particularități identice, constante. Viață ~ă. 2) Care este constant în timp și spațiu; lipsit de variații. Viteză ~ă. /<fr. uniforme, lat. uniformis, ~e

UNIFORMĂ ~e f. Îmbrăcăminte reglementară care prezintă aceeași formă după croială, model, pânză și culoare, obligatorie pentru anumite categorii de profesiuni. ~ școlară. ~ militară. /<fr. uniforme

uniform a. 1. care are aceeaș formă, care nu oferă nicio varietate: aspect, stil uniform; 2. care nu se schimbă, care e totdeauna aceeaș: vieață uniformă.

uniformă f. veșmânt croit după un model prescris: soldații au uniforme.

*unifórm, -ă adj. (lat. uniformis, d. unus, unu, și forma, formă. V. di-form). De o singură formă saŭ înfățișare, neschimbat: case uniforme, aspect uniform, vĭață uniformă. S. f. Haĭnă uniformă purtată de militarĭ, elevĭ saŭ funcționarĭ: uniformă de cavalerie, de liceŭ, de la căile ferate. Adv. În mod uniform.

*uniforméz v. tr. (d. uniformă s. f.). Îmbrac în uniformă: un elev uniformat.

uniform adj. m., pl. uniformi; f. uniformă, pl. uniforme

uniformă s. f., g.-d. art. uniformei; pl. uniforme

uniform adj. m., pl. uniformi; f. uniformă, pl. uniforme

uniformă s. f., g.-d. art. uniformei; pl. uniforme

uniform adj. m., pl. uniformi; f. sg. uniformă, pl. uniforme

UNIFORM adj. 1. v. constant. 2. v. regulat. 3. v. monoton. 4. v. inexpresiv.

UNIFORMĂ s. ținută. (Ofițer în ~ de paradă.)

UNIFORM adj. 1. constant, invariabil, neschimbat. (Viteză ~.) 2. regulat. (O respirație ~.) 3. anost, banal, monoton, placid, plictisitor, (fig.) searbăd, (livr. fig.) tern. (O viață ~.) 4. inexpresiv, monoton, neexpresiv, (fig.) monocord, plat. (Stil ~.)

UNIFORMĂ s. ținută. (Ofițer în ~ de paradă.)

Uniform ≠ neuniform, variat, variabil