UNIFICATÓR, -OÁRE, unificatori, -oare, adj. Care unifică sau contribuie la unificare. – Unifica + suf. -tor. Cf. it. unificatore, fr. unificateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

UNIFICATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care unifică sau contribuie la unificare; care face posibilă unificarea. /a unifica + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UNIFICATÓR, -OÁRE adj. Care unifică. [Cf. it. unificatore, fr. unificateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

UNIFICATÓR, -OÁRE sdj. care unifică. (< fr. unificateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Unificator ≠ diversificator
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

unificatór adj. m., pl. unificatóri; f. sg. și pl. unificatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink