unificat, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~ați, ~e / E: unifica] Format din elemente de același fel sau similare.

UNIFICAT, -Ă, unificați, -te, adj. Îmbinat (cu altceva), împreunat, reunit. ◊ Spital unificat = formă de organizare a unităților spitalicești, prin care se stabilesc legături strînse între circumscripțiile sanitare, policlinici și spitale.

UNIFICA, unific, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni³. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare.

unifica [At: BARCIANU / Pzi: unific / E: fr unifier, it unificare] 1 vt A realiza un întreg din mai multe elemente, din mai multe părți. 2 vr A forma un obiect, un concept etc. unic¹ (1). 3 vt A cuprinde într-un sistem unic¹ (1). 4 vt A reduce la un tip unic. 5 vt A face să fie de un singur fel. 6 vr A deveni unitar (5).

UNIFICA, unific, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni³. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare.

UNIFICA, unific, vb. I. Tranz. 1. A strînge la un loc (prin raporturi trainice), a face un tot din mai multe elemente; a realiza o unitate, a uni. 2. A cuprinde într-un sistem; a face să fie unitar (înlăturînd inconsecvențele). A unifica ortografia.

UNIFICA vb. I. 1. tr. A face un întreg, un tot din mai multe unități sau părți; a uni. 2. tr. A reduce la un singur sistem; a face unitar. 3. refl. A se uni. [P.i. unific, 3,6 -că. / < it. unificare, cf. fr. unifier < lat. unus – unu, facere – a face].

UNIFICA vb. I. tr. 1. a face un întreg, un tot din mai multe unități sau părți. 2. a reduce la un singur sistem; a face unitar. II. refl. a se uni. (< fr. unifier, lat. unificare)

A UNIFICA unific tranz. 1) (obiecte răzlețe) A uni într-un tot întreg; a face să fie unic. 2) A face să fie la fel; a aduce la același numitor. ~ ortografia. /<fr. unifier, it., lat. unificare

unificà v, a face un tot din mai multe părți.

*unífic, a -á v. tr. (mlat. uni-fico, -ficáre, d. unus, unu, și fácere, a face). Fac să fie la un fel, de un singur fel: a unifica niște lefĭ.

unifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. unific, 2 sg. unifici, 3 unifică; conj. prez. 1 sg. să unific, 3 să unifice

unifica (a ~) vb., ind. prez. 3 unifică

unifica vb., ind. prez. 1 sg. unific, 3 sg. și pl. unifică

unifica (ind. prez. 3 sg. și pl. unifică)

unific.

UNIFICAT adj. reunit, unit. (Pe teritoriile ~e.)

UNIFICAT adj. reunit, unit. (Pe teritoriile ~.)

UNIFICA vb. a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ provinciile într-o singură țară.)

UNIFICA vb. a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ provinciile într-o singură țară.)