UNIDIRECȚIONÁL, -Ă, unidirecționali, -e, adj. Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. unidirectionnel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

UNIDIRECȚIONÁL, -Ă adj. Care are loc, se propagă într-o singură direcție. ♦ (Despre aparate) Care recepționează sau transmite unde într-o singură direcție. [Cf. fr. unidirectionnel, it. unidirezionale].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

UNIDIRECȚIONÁL, -Ă adj. care are loc, se propagă într-o singură direcție. ◊ (despre aparate) care recepționează sau transmite unde într-o singură direcție. ◊ (despre interjecții) care se combină, pe rând, cu un singur termen, în cadrul aceleiași propoziții. (< fr. unidirectionnel)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

unidirecționál adj. m. direcțional
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink