UNGHIULÁR, -Ă, unghiulari, -e, adj. Care formează un unghi, în formă de unghi; angular; în colțuri; colțuros. ◊ Piatră unghiulară = piatra de la unghiul fundației unei clădiri; fig. fundament, bază, temelie. [Pr.: un-ghiu-] – Din unghi (după fr. angulaire).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

UNGHIULÁR ~ă (~i, ~e) Care are formă de unghi; care formează un unghi. Instrument ~. ◊ Piatră ~ă a) piatră care asigură trăinicia unei clădiri și se află la unghiul temeliei acesteia; b) element esențial; fundament; bază. /Din unghi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UNGHIULÁR, -Ă adj. În formă de unghi; colțuros, în colțuri. ♦ Piatră unghiulară = piatră de la colțul unei temelii de clădire; (fig.) fundament, bază. [Pron. -ghiu-. / < unghi, după fr. angulaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

UNGHIULÁR, -Ă adj. referitor la unghi, cu unul sau mai multe unghiuri; colțuros; angular. ♦ piatră ~ă = piatră de colț care asigură soliditatea unei clădiri; (fig.) element esențial, fundamental. (după fr. angulaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

UNGHIULÁR adj. 1. (GEOM.) angular, (rar) apgulos. (Figură ~.) 2. colțuros. (O curte ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

unghiulár adj. m. (sil. -ghiu-), pl. unghiulári; f. sg. unghiuláră, pl. unghiuláre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink