UNELTITÓR, -OÁRE, uneltitori, -oare, s. m. și f. Persoană care uneltește; conspirator, complotist; intrigant. – Unelti + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

UNELTITÓR ~i m. rar Persoană care uneltește; complotist; conjurat. /a unelti + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UNELTITÓR adj., s. v. intrigant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UNELTITÓR s. v. complotist, conspirator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

uneltitór s. m., pl. uneltitóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

uneltitoáre s. f., g.-d. art. uneltitoárei; pl. uneltitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink