undulare sf vz ondulare

UNDULARE s.f. v. ondulare.

ondola v vz ondula

ondula [At: HELIADE, O. I, 343 / V: (pop) un~, ~dola / Pzi: ~lez și (înv) ondul / E: fr onduler] 1 vi A se legăna ca undele apei Si: a se undui. 2 vi A prezenta un contur sinuos. 3 vi A descrie o linie cotită Si: a șerpui. 4 vt (C. i. părul) A bucla. 5 vt A da unei benzi sau unei table de metal, de piele etc. formă de valuri.

ondulare sf [At: ARISTIA, PLUT. / V: (reg) un~ / Pl: ~lări / E: ondula] 1 Legănare. 2 Încrețire a părului Si: buclare. 3 Operație tehnică prin care benzilor, tablelor metalice li se dă formă de valuri.

undula v vz ondula

*ONDULA, UNDULA (-lez) vb. tr. și intr. 1 A produce o mișcare de ondulațiune: munții ...își ondulează coama pe poalele rubinii ale cerului (VLAH.); pălăria ei de paie, ale cărei borduri largi ondulau la fie-care mișcare (VLAH.) ¶ 2 A încreți părul în așa fel încît să formeze ondulațiuni [fr.].

*UNDULA... 👉 ONDULA...

ONDULA, ondulez, vb. I. 1. Intranz. A se mișca, a se legăna ca undele, ca valurile apei; a se undui. Pe subt maluri nalte unde ondulau fire subțiri de rădăcini, bunicul a intrat cu crîsnicul. SADOVEANU, N. F. 29. Fiecare flacăre ondula ca vie. GALACTION, O. I 147. ◊ Fig. Frumusețea ei de miazăzi, ondulînd în rochia-i de horbotă albă ca într-un val de omăt, mă intimida. GALACTION, O. I 98. ♦ A descrie o linie, un contur sinuos, a șerpui. Șoseaua nu mai putea cuprinde șiragurile înțesate. Ca o omidă uriașă cu inele de fier, abia se tîra, ondulînd. SADOVEANU, M. C. 104. 2. Tranz. (Cu privire la părul capului) A bucla, a încreți, a face cîrlionți. Și-a ondulat părul la coafor. 3. Tranz. (Cu privire la table, benzi de metal etc.) A face să aibă formă de valuri. – Variantă: (rar) undula (HOGAȘ, H. 89) vb. I.

ONDULARE, ondulări, s. f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei. 1. Unduire, șerpuire. Își săvîrși neîntrerupt operația de cufundător și se întoarse la ostrovul nostru cu aceleași ondulări line de dihanie acvatică. SADOVEANU, N. F. 81. 2. Buclare, încrețire a părului.

ONDULA vb. I. 1. intr. A se mișca, a se legăna (ca undele, ca valurile de apă); a avea ondulații. ♦ A șerpui. 2. tr. A încreți părul. [Var. undula vb. I. / < fr. onduler].

ONDULARE s.f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei; vălurire; ondulație. [Var. undulare s.f. / < ondula].

UNDULA vb. I. v. ondula.

ONDULA vb. I. intr. a se mișca, a se legăna. ◊ a descrie o linie sinuoasă, a șerpui. II. tr. a bucla, a încreți părul. (< fr. onduler)

A ONDULA ~ez 1. intranz. 1) A se legăna ca valurile unei ape; a undui. 2) A descrie o linie șerpuitoare; a șerpui. 2. tranz. A face să se onduleze. /<fr. onduler

A SE ONDULA se ~ează intranz. 1) (despre păr) A se face bucle; a deveni buclat; a se cârlionța; a se încreți; a se bucla. 2) (despre păr) A fi aranjat în bucle. 3) (despre materiale, stofe etc.) A căpăta formă de valuri. /<fr. onduler

ondulà v. V. undulà.

undulà v. 1. a avea o mișcare de undulațiune lentă dar sensibil: grânele undulează la suflarea vântului; 2. a da părului forma undelor (= fr. onduler).

*onduléz, V. undulez.

*unduléz v. intr. (lat. úndulo, -áre, după undulatus, undulat). Tălăzuĭesc, mă mișc (mă legăn) ca valurile marĭ: lanu de grîŭ undulează la suflarea vîntuluĭ. – Falsificațiunĭ cărturăreștĭ: a ondoĭa, a unduĭa și a undui (după fr. ondover): rochia-ĭ încrețită foșnea, unduĭa și fîlfîĭa pin odăĭ (Sadov. VR. 1911, 1, 15), grîŭ unduĭat de abureala vîntuluĭ (Chir. CL. 1910, 315). V. văluĭesc 2.

ondula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ondulez, 3 ondulează; conj. prez. 1 sg. să ondulez, 3 să onduleze

ondulare s. f., g.-d. art. ondulării; pl. ondulări

ondula (a ~) vb., ind. prez. 3 ondulează

ondulare s. f., g.-d. art. ondulării; pl. ondulări

ondula vb., ind. prez. 1 sg. ondulez, 3 sg. și pl. ondulează

ondulare s. f., g.-d. art. ondulării; pl. ondulări

ondulez.

ondula, ondulez v. r. (d. femei) a avea un mers provocator; a-și undui șoldurile.

ONDULA vb. 1. v. undui. (Suprafața apei se ~.) 2. a (se) bucla, a (se) cârlionța, a (se) inela, a (se) încreți, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scârlionți. (Și-a ~ părul.)

ONDULARE s. 1. v. unduire. 2. buclare, cârlionțare, inelare, încrețire. (~ părului.)

ONDULA vb. 1. a (se) învălura, a (se) undui. (Suprafața apei se ~.) 2. a (se) bucla, a (se) cîrlionța, a (se) inela, a (se) încreți, (rar) a (se) zulufa, (prin Olt. și Munt.) a (se) scîrlionți. (Și-a ~ părul.)

ONDULARE s. 1. învălurare, unduire. (~ suprafeței unei ape.) 2. buclare, cîrlionțare, inelare, încrețire. (~ părului.)

ONDULA vb. I. 1. Intranz. A se mișca, a se legăna ca undele, ca valurile apei; a se undui. Ești albă ca ninsoarea... Și părul tău ondulă ca aburi ce-n corună Sus creștetul lui Cromla. heliade, o. i, 343, cf. șăineanu, barcianu, alexi, w. Trupul să stea țapăn cînd salută și numai capul singur să unduleze molatec și ușor înainte și înapoi. hogaș, h. 89. Fiecare flacăre ondula ca vie. galaction, o. 147. Coada [zmeului]... ondula ca un șarpe. brăescu, a.111. Se tot cumpănea asupra luciului, holbîndu-se în oglinda tăului. Își vedea imaginea ondulînd. sadoveanu, o. xii, 591. Mițu ondulează, dansînd cu un ritm aziatic o fantezie. arghezi, c. j. 201. Lanurile de grîu ondulau înspicate. v. rom. noiembrie 1960, 23. ◊ Refl. Cu mîinile ridicate în sus, începu să se onduleze în spirală. călinescu, c. 192. ♦ A prezenta un contur sinuos; a descrie o linie cotită, a șerpui. Pe toate zările dezvăluite ochiului, ondulau dealurile de un albastru argintiu, teodoreanu, m. ii, 67. Șoseaua nu mai putea cuprinde șiragurile înțesate [de mașini]. Ca o omidă uriașă cu inele de fier, abia se tîra, ondulînd. sadoveanu, o. xvii, 263. ◊ Tranz. Munții... își ondulează coama pe poalele rubinii ale cerului. VLAHUȚĂ, R. P. 11. 2. Tranz. (Complementul este părul capului) A bucla, a încreți, a cîrlionța. cf. cade, dl, DM. 3. Tranz. A da unei benzi sau unei table de metal, de piele etc. formă de valuri. cf. dl, dm. ◊ Refl. Dacă dintr-un motiv oarecare cureaua se ondulează, se poate îndrepta întinzînd-o bine între două roți. orbonaș, mec. 153. – Pred. Ind.: ondulez și (învechit) ondul. – Și: (popular) undulá, ondolá (com. din Alba IULIA, DEJ și din GHEBLA) vb. I. – Din fr. onduler.

ONDULARE s. f. Acțiunea de a ondula și rezultatul ei. 1. Legănare, unduire, șerpuire. Crestele de nisip mișcate de vînt păreau ondulări de valuri. brăescu, a. 226. Îi vedea sufletul ca ondularea unei ape limpezi. teodoreanu, m. ii, 187. Își săvîrși neîntrerupt operația de cufundător și se întoarse la ostrovul nostru cu aceleași ondulări line de dihanie acvatică. sadoveanu, o. xvii, 450. ◊ Fig. Clopotele începură să răspîndească iar în liniștea nopții undulările pline de vaier. agîrbiCEANU, a. 83. 2. Încrețire a părului, buclare. Părul lui Mițu e drept și ondularea rămîne rigidă. arghezi, c. j. 160. 3. Operație tehnică prin care materialelor metalice (benzilor, tablelor etc.) li se dă formă de valuri. cf. ltr. – PI.: ondulări. – Și: (popular) undulare s. f. ARISTIA, PLUT. – v. ondula.