uncțiune sf [At: PONTBRIANT, D. / P: ~ți-u~ / V: onc~ / Pl: ? / E: lat unctio, -onis, fr onction] (Liv) 1 Ungere (1). 2 Miruire. 3 Blândețe în gesturi, în cuvinte care dovedește pietate și îndeamnă la pietate.

uncțiune f. fig. elocvență ce mișcă inima și o îndeamnă la pietate: discurs plin de uncțiune.

*uncțiúne f. (lat. únctio, -ónis). Ungere.

uncțiune s.f. (înv.) 1. ungere. 2. elocvență (ce mișcă inima și îndeamnă la pietate).