UNCHI, unchi, s. m. 1. Bărbat considerat în raport cu copiii fraților și surorilor sale, în raport cu copiii fraților și surorilor soției sale sau în raport cu copiii verilor și verișoarelor sale; termen cu care se adresează acestui bărbat nepoții; grad de rudenie astfel stabilit; unchiaș. 2. Termen de respect cu care o persoană mai tânără se adresează unui bărbat mai în vârstă. – Lat. avunculus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
UNCHI ~ m. 1) (folosit și ca termen de adresare) Frate sau văr al unuia dintre părinți, în raport cu copiii acestora; moș. 2) pop. (folosit și ca termen respectuos) Bărbat în vârstă. /<lat. avunculus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
UNCHI s. (reg.) unchiaș, tată bătrân, tată moș, (prin Ban. și Transilv.) mătușoi, (Mold.) moș, (Olt., Ban. și Transilv.) uică. (~ul Petre, fratele mamei.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
únchi (-i), s. m. – Termen de adresare al copiilor către frații părinților. – Unchi mare, fratele bunicului; unchi mic, văr al tatălui. – Var. unchiu. Lat. ăνuncŭlus, probabil provenit din *unclus (Pușcariu 1809; REW 838; Rosetti, I, 70), cf. prov., fr. oncle, alb. unkj (Philippide, II, 632). Uz general (ALR, I, 165). – Der. unchiaș, s. m. (bătrîn).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
unchi s. m., pl. unchi, art. únchii
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Unchiu’ Milu expr. (iron., înv.) milițian.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Unchiu’ Secu expr. Securitatea (în timpul regimului comunist).
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink