unchiaș sm [At: PRAV. LUCACI, 265^v/16 / V: (îrg) uncheș, (înv) ~chieș / Pl: ~i / E: unchi + -aș] 1 (Reg; hip) Unchi (1). 2 (Îrg) Bunic (1). 3 (Îrg) Fratele bunicului sau al bunicii. 4 (Pop; rar) Înaintaș. 5 (Pop) Bătrân (1). 6 (Buc; îcs) (De-a) baba și uncheșul Datină de Anul Nou în care doi flăcăi deghizați, unul în moșneag ghebos și celălalt în babă gătită și sulimenită, însoțesc urătorii Si: malancă, capră, brezaie, turcă. 7 (Mol; îacs) Joc care se execută la priveghi. 8 (Îrg) Termen respectuos de adresare pentru o persoană (mult mai) în vârstă. 9 (Îrg) Personaj la irozi sau la brezaie. 10 (Reg; îoc mătușă) Moș.

UNCHIAȘ, uncheși, s. m. (Și în forma uncheș) 1. Om bătrîn. V. moș (I 1), moșneag (I 1). Se făcea că mergeam pe un drum tăiat într-un mal... Înaintea mea un unchiaș cu barba pînă-n pămînt. DELAVRANCEA, O. II 371. Barba argintie A uncheșului străbun Se tîriie pe cîmpie. ALECSANDRI, P. III 358. Cică într-o vreme unui unchiaș i-ar fi murit baba. ȘEZ. VIII 132. 2. (Mold., de obicei însoțit de un nume patronimic) Unchi (1). Uncheșul Haralambie, fratele mai mare al mamei... venea la tîrg din cînd în cînd, ca să mă cerceteze. SADOVEANU, N. F. 6. Cind mi-a spus uncheșul Mihu că tata zace mort la picioarele mele, m-au zguduit fiori de moarte și mi-au venit lacrimi. id. O. VII 64. Se roagă acești fii La frați și la surioare... La uncheși și la mătuși. MARIAN, NU. 578. – Variantă: uncheș s. m.

UNCHIAȘ ~i m. pop. Bărbat înaintat în vârstă. /unchi + suf. ~aș

unchiaș m. moș: un unchiaș și o babă.

uncheș sm vz unchiaș

unchieș sm vz unchiaș

uncheáș (ea dift.) m. (dim. d. unchĭ). Vest. Moșneag, om bătrîn: o babă și un uncheaș. – În est -éș, care’n Buc. înseamnă și „unchĭ”, ĭar în Trans. (pl.) „moșĭ” (sărbătoarea moșilor). Uniĭ scriŭ unchĭaș.

unchiaș (pop.) (desp. -chiaș) s. m., pl. unchiași

unchiaș (pop.) (-chiaș) s. m., pl. unchiași

unchiaș s. m. (sil. -chiaș), pl. unchiași

unchiaș

UNCHIAȘ s. v. bătrân, moș, moșneag, unchi.

unchiaș s. v. BĂTRÎN. MOȘ. MOȘNEAG. UNCHI.