2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMECTARE, umectări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a umecta și rezultatul ei. – V. umecta.

UMECTARE, umectări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a umecta și rezultatul ei. – V. umecta.

umectare sf [At: DL / Pl: ~tări / E: umecta] (Liv) Umezire (1) ușoară (la suprafață).

UMECTARE, umectări, s. f. Acțiunea de a umecta.

UMECTARE s.f. Acțiunea de a umecta și rezultatul ei; umezire. [< umecta].

UMECTA, umectez, vb. I. Tranz. (Livr.) A umezi ușor (și numai la suprafață). – Din fr. humecter, lat. humectare.

UMECTA, umectez, vb. I. Tranz. (Livr.) A umezi ușor (și numai la suprafață). – Din fr. humecter, lat. humectare.

umecta vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~tez / E: fr humecter, lat humectare] (Liv) A umezi ușor (la suprafață).

UMECTA, umectez, vb. I. Tranz. (Mai ales în limbajul medical) A umezi ușor (la suprafață).

UMECTA vb. I. tr. (Med.) A umezi ușor (la suprafață). [P.i. -tez. / < fr. humecter, cf. lat. humectare].

UMECTA vb. tr. (med.) a umezi ușor (la suprafață). (< fr. humecter, lat. humectare)

A UMECTA ~ez tranz. A umezi ușor (la suprafață). /<fr. humecter, lat. humectare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

umectare (livr.) s. f., g.-d. art. umectării; pl. umectări

umectare (livr.) s. f., g.-d. art. umectării; pl. umectări

umectare s. f., g.-d. art. umectării; pl. umectări

umecta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. umectez, 3 umectea; conj. prez. 1 sg. să umectez, 3 să umecteze

umecta (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 umectea

umecta vb., ind. prez. 1 sg. umectez, 3 sg. și pl. umectea

Intrare: umectare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umectare
  • umectarea
plural
  • umectări
  • umectările
genitiv-dativ singular
  • umectări
  • umectării
plural
  • umectări
  • umectărilor
vocativ singular
plural
Intrare: umecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • umecta
  • umectare
  • umectat
  • umectatu‑
  • umectând
  • umectându‑
singular plural
  • umectea
  • umectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • umectez
(să)
  • umectez
  • umectam
  • umectai
  • umectasem
a II-a (tu)
  • umectezi
(să)
  • umectezi
  • umectai
  • umectași
  • umectaseși
a III-a (el, ea)
  • umectea
(să)
  • umecteze
  • umecta
  • umectă
  • umectase
plural I (noi)
  • umectăm
(să)
  • umectăm
  • umectam
  • umectarăm
  • umectaserăm
  • umectasem
a II-a (voi)
  • umectați
(să)
  • umectați
  • umectați
  • umectarăți
  • umectaserăți
  • umectaseți
a III-a (ei, ele)
  • umectea
(să)
  • umecteze
  • umectau
  • umecta
  • umectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

umectare, umectărisubstantiv feminin

  • 1. livresc Acțiunea de a umecta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: umezire
etimologie:
  • vezi umecta DEX '09 DEX '98 DN

umecta, umectezverb

  • 1. livresc A umezi ușor (și numai la suprafață). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.