îmblăcíŭ n., pl. ie (vsl. mlatŭ, maĭ de bătut, d. mlatiti, a îmblăti. P. epenteză, cp. cu dambla, jimblă, imbrohor). O unealtă de bătut fasolea, grîu ș. a. (Se compune dintr´o coadă numită odîrjă și dintr´un băț maĭ scurt numit hadarag, cu care se izbește, și amîndoŭă-s legate pin [!] doŭă curele numite oglăvĭ). – Și umblăcíŭ, mlăcíŭ, mlăcĭúgă, blăcíe, îmblăcíe și moloteț.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
UMBLĂCÍU, umblăcie, s. n. v. îmblăciu.
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de anonim
| Semnalează o greșeală
| Permalink