UMANITÁTE s. f. 1. Totalitatea oamenilor; omenire (1). ♦ Colectivitate de oameni. 2. Umanitarism. – Din lat. humanitas, -atis, fr. humanité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

UMANITÁTE f. 1) Caracter uman. 2) Compasiune și bunăvoință față de nenorocirile altora. 3) Totalitate a oamenilor de pe glob; neam omenesc; omenire; lume. /<lat. humanitas, ~atis, fr. humanité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UMANITÁTE s.f. 1. Neamul omenesc, omenire. ♦ Colectivitate de oameni. 2. Umanitarism; omenie, bunătate, milă. [Cf. lat. humanitas, fr. humanité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

UMANITÁTE s. f. 1. neamul omenesc, omenire. ◊ colectivitate de oameni. 2. omenie, bunătate, compasiune pentru neonorocirile altuia; umanitarism. (< fr. humanité, lat. humanitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

UMANITÁTE s. 1. v. omenire. 2. v. umanitarism. 3. v. omenie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

umanitáte s. f., g.-d. art. umanității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink