ULTRAREACȚIONÁR, -Ă, ultrareacționari, -e, adj., s. m. și f. Reacționar(ă) înrăit(ă), contrarevoluționar(ă) pătimaș(ă). [Pr.: -re-ac-ți-o-] – Ultra- + reacționar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ULTRAREACȚIONÁR, -Ă adj., s.m. și f. Reacționar înrăit. [Pron. -re-ac-. / < ultra- + reacționar, cf. it. ultrareazionario].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ULTRAREACȚIONÁR, -Ă adj., s. m. f. reacționar înrăit. (< ultra- + reacționar)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ultrareacționár adj., s. m. → reacționar
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink