ULTRAMONTANISM s. n. Ansamblul manifestărilor obediente ale capilor Bisericii catolice din țările occidentale față de Roma în sec. XIX; p. ext. atitudine centralistă din partea bisericii catolice. – Din fr. ultramontanisme.

ultramontanism sn [At: BARCIANU / Pl: ? / E: fr ultramontanisme] (Îoc galicanism) Curent catolic ce susține infailibilitatea și autoritatea absolută a papei și primordialitatea Bisericii catolice.

*ULTRAMONTANISM sbst. Doctrina acelora cari admit în toate supremația și atotputernicia papei [fr.].

ULTRAMONTANISM s. n. Curent în cadrul catolicismului, care nu admite unele libertăți organizatorice ale Bisericii catolice din Franța față de Papă. – Din fr. ultramontanisme.

ULTRAMONTANISM s.n. Curent extremist în cadrul catolicismului, apărut în sec. XV, care susținea infailibilitatea și puterea nelimitată a papei în chestiunile bisericești și laice. [< fr. ultramontanisme].

ULTRAMONTANISM s. n. curent extremist în cadrul catolicismului, apărut în sec. XV, care susținea infailibilitatea și puterea nelimitată a papei în chestiunile bisericești și laice. (< fr. ultramontanisme)

ULTRAMONTANISM n. Curent în cadrul catolicismului medieval, care promova ideea puterii absolute și nelimitate a papei în rezolvarea tuturor treburilor bisericești și laice. /<fr. ultramontanisme

ultramontanism n. doctrină religioasă a ultramontanilor.

*ultramontanízm n. Doctrina ultramontanilor.

ultramontanism s. n.