opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULTRAMARIN s. n. Colorant mineral sau sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn și sulf, care are diverse culori după condițiile de preparare, cel mai cunoscut fiind de culoare albastră. – Din germ. Ultramarin, fr. ultramarine.

ULTRAMARIN s. n. Colorant mineral sau sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn și sulf, care are diverse culori după condițiile de preparare, cel mai cunoscut fiind de culoare albastră. – Din germ. Ultramarin, fr. ultramarine.

ultramarin2, ~ă a [At: N. A. BOGDAN, C. M. 36 / S și: ultra-m~ / Pl: ~i, ~e / E: ultra1- + marin] Transmarin.

ultramarin1 [At: BARCIANU / V: (reg) ~ă, ~rămărie sf / Pl: ~i, ~e / E: ger Ultramarin] 1 sn Colorant albastru obținut prin topirea unui amestec de argilă, carbonat de sodiu, cărbune de lemn și sulf. 2 a Albastru (2). 3 sn Vopsea ultramarin. 4 sn Recipient (tub, cutie etc.) cu ultramarin (3).

ULTRAMARIN s. m. Colorant albastru, obținut sintetic prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn și sulf; colorant roșu sau violet obținut din acesta prin trecerea unui curent de aer cald și de clor.[1]

  1. Singurul dicționar care indică genul masculin. — gall

ULTRAMARIN s.n. Produs sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, mangal și sulf, întrebuințat drept colorant albastru. [< fr. ultramarine].

ULTRAMARIN I. adj. inv., s. n. (de) culoare albastră. II. s. n. colorant albastru obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, mangal și sulf. (< germ. ultramarin, fr. ultramarine, /II/ Ultramarin)

ULTRAMARIN n. Substanță (naturală sau sintetică) de un albastru viu, întrebuințată ca materie colorantă (la prepararea vopselelor de ulei, la albăstrirea albiturilor etc.). /<germ. Ultramarin, fr. ultramarine

*ultramarín, -ă adj. (ultra- și marin, de coloarea măriĭ). Sineliŭ.

ultramarină sf vz ultramarin1

ultrămărie sf vz ultramarin1

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ultramarin s. n. (albastru ~)

ultramarin s. n.

ultramarin s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ULTRAMARIN s. v. albăstreală.

ULTRAMARIN s. albăstreală, (reg.) vinețeală, (Transilv.) mierială, (Mold. și Bucov.) sineală. (~ pentru rufe.)

Intrare: ultramarin (adj.)
ultramarin2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • ultramarin
Intrare: ultramarin (s.n.)
ultramarin1 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ultramarin
  • ultramarinul
  • ultramarinu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • ultramarin
  • ultramarinului
plural — —
vocativ singular —
plural —
ultramarină
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ultrămărie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ultramarinadjectiv invariabil

  • 1. De culoare albastră. MDN '00
etimologie:

ultramarinsubstantiv neutru

  • 1. Colorant mineral sau sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, cărbune de lemn și sulf, care are diverse culori după condițiile de preparare, cel mai cunoscut fiind de culoare albastră. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: albăstreală
  • 2. Culoare albastră. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.