ULTRÁJ, ultraje, s. n. Ofensă, insultă, amenințare, act de violență împotriva unui reprezentant al autorității publice aflat în exercițiul funcțiunii (și care constituie o infracțiune); p. gener. jignire, ofensă (gravă), amenințare, act de violență împotriva cuiva. [Var.: ultrágiu s. n.] – După fr. outrage, it. oltraggio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ULTRÁJ ~e n. 1) Ofensă adusă unei persoane oficiale (aflate în exercițiul funcțiunii) constând din vorbe, gesturi sau amenințări. 2) Jignire gravă. /<fr. oultrage, it. oltraggio
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ULTRÁJ s.n. Insultă adusă unui reprezentant al autorității publice în exercițiul funcțiunii; (p. ext.) ofensă, insultă la adresa cuiva; jignire. [Var. ultragiu s.n. / cf. fr. outrage < lat. ultra – peste].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ULTRÁJ s. n. insultă adusă unui reprezentant al autorității publice în exercițiul funcțiunii; (p. ext.) ofensă, jignire adusă cuiva. (după fr. outrage, it. oltraggio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ULTRÁJ s. v. afront, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ultráj (-je), s. n. – Ofensă, insultă adusă autorității. – Var. ultragiu. It. oltraggio, cf. fr. outrage. – Der. ultragia, vb. (a comite un ultraj).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ultráj s. n., pl. ultráje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink