21 de definiții pentru ultraj

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULTRAJ, ultraje, s. n. Ofensă, insultă, amenințare. ♦ (Jur.) Infracțiune care constă în insultă, calomnie, amenințare ori alte acte de violență ori de vătămare corporală împotriva unui funcționar aflat în exercițiul funcțiunii; p. gener. jignire, ofensă (gravă), amenințare, act de violență împotriva cuiva. [Var.: ultragiu s. n.] – După fr. outrage, it. oltraggio.

ultraj sn [At: HELIADE, O. I, 202 / V: (înv) ~agiu (Pl: ~agii și, înv, ~age) sn / Pl: ~e / E: it oltraggio, fr outrage] 1-3 Jignire, amenințare ori violență împotriva cuiva. 4 Infracțiune constând în jignirea, amenințarea ori violentarea unui reprezentant al autorității publice aflat în exercițiul funcțiunii. 5 (Îs) ~ contra bunelor moravuri Infracțiune constând în săvârșirea în public a unor acte sau gesturi reprobabile ori în rostirea de cuvinte sau expresii indecente.

ULTRAJ, ultraje, s. n. Ofensă, insultă, amenințare, act de violență împotriva unui reprezentant al autorității publice aflat în exercițiul funcțiunii (și care constituie o infracțiune); p. gener. jignire, ofensă (gravă), amenințare, act de violență împotriva cuiva. [Var.: ultragiu s. n.] – După fr. outrage, it. oltraggio.

ULTRAJ, ultraje, s. n. Ofensă, jignire, insultă (în special adusă unui reprezentant al autorității publice aflat în exercițiul funcțiunii). Nu-mi recunosc nici o vină. Și nici dumneavoastră dreptul de a mă judeca...Ultraj adus în instanță. BARANGA-MORARU, F. 78. – Variantă: ultragiu, ultragii (BART, S. M. 89, MACEDONSKI, O. II, 139), s. n.

ULTRAJ s.n. Insultă adusă unui reprezentant al autorității publice în exercițiul funcțiunii; (p. ext.) ofensă, insultă la adresa cuiva; jignire. [Var. ultragiu s.n. / cf. fr. outrage < lat. ultra – peste].

ULTRAJ s. n. insultă adusă unui reprezentant al autorității publice în exercițiul funcțiunii; (p. ext.) ofensă, jignire adusă cuiva. (după fr. outrage, it. oltraggio)

ULTRAJ ~e n. 1) Ofensă adusă unei persoane oficiale (aflate în exercițiul funcțiunii) constând din vorbe, gesturi sau amenințări. 2) Jignire gravă. /<fr. oultrage, it. oltraggio

ultraj n. insultă gravă, mai ales în contra agenților forței publice (= fr. outrage).

ULTRAGIU s. n. v. ultraj.

*ultrágiŭ n. și -áj n., pl. e (fr. outrage, d. outrer, a duce prea departe, d. outre, lat. ultra, dincolo; it. oltraggio). Injuria (ofensa) cea maĭ gravă cu vorba saŭ cu fapta. Insulta unuĭ funcționar în exercițiu funcțiuniĭ. Fig. Mînuire proastă, jignire: ultragiu arteĭ, moraleĭ. Ultragiu anilor, urmele bătrînețiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ULTRAJ s. v. afront, injurie, insultă, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință.

ultraj s. v. AFRONT. INJURIE. INSULTĂ. JIGNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUȘINE. UMILINȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ultraj (-je), s. n. – Ofensă, insultă adusă autorității. – Var. ultragiu. It. oltraggio, cf. fr. outrage.Der. ultragia, vb. (a comite un ultraj).

Intrare: ultraj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ultraj
  • ultrajul
  • ultraju‑
plural
  • ultraje
  • ultrajele
genitiv-dativ singular
  • ultraj
  • ultrajului
plural
  • ultraje
  • ultrajelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ultragiu
  • ultragiul
  • ultragiu‑
plural
  • ultragii
  • ultragiile
genitiv-dativ singular
  • ultragiu
  • ultragiului
plural
  • ultragii
  • ultragiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ultraj, ultrajesubstantiv neutru

  • 1. Amenințare, insultă, ofensă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. științe juridice Infracțiune care constă în insultă, calomnie, amenințare ori alte acte de violență ori de vătămare corporală împotriva unui funcționar aflat în exercițiul funcțiunii. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Nu-mi recunosc nici o vină. Și nici dumneavoastră dreptul de a mă judeca... – Ultraj adus în instanță. BARANGA-MORARU, F. 78. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.