ULTRAACÚSTICĂ f. Ramură a acusticii care se ocupă cu studiul ultrasunetelor. [Sil. -tra-a-î /ultra- + acustică
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ULTRAACÚSTICĂ s.f. Parte a acusticii care studiază ultrasunetele. [Cf. germ. Ultraakustik, fr. ultraacoustique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ultraacústică s. f., g.-d. art. ultraacústicii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ULTRAACÚSTIC, -Ă, adj., s. f. 1. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Ultra- + acustică – Cf. fr. ultraacoustique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ULTRAACÚSTIC, -Ă adj. Referitor la ultraacustică; ultrasonor. [Cf. germ. ultraakustisch].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ULTRAACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la ultraacustică; ultrasonor. II. s. f. ramură a acusticii care studiază ultrasunetele. (< fr. ultraacoustique, /II/ germ. Ultraakustik)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ultraacústic adj. → acustic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink