22 de definiții pentru uger

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UGER, ugere, s. n. Formațiune anatomică rezultată prin fuziunea mameloanelor la femelele animalelor mamifere. – Lat. uber, -eris.

uger sn [At: PO 175/16 / V: (reg) ~e, ugir, ulg~, ung~, ungir / Pl: ~e, (rar) ~i sm / E: ml uber, -eris] 1 Organ format dintr-un ansamblu de glande care secretează laptele la femelele animalelor mamifere Vz mamelă, țâță. 2 (Îvr) Sân2. 3 (Îvr; la plante) Mugur.

UGER, ugere, s. n. Organ cărnos de secreție a laptelui la femelele animalelor mamifere; țâță. – Lat. uber, -eris.

UGER, ugere, s. n. Organ de secreție a laptelui la femelele animalelor mamifere. V. țîță, mamelă. Laptele bogat țîșnește din ugerele grase. SADOVEANU, O. I 50. [Capra] începu... să-și apropie ugerul de gurița copilașului. ISPIRESCU, L. 135. Erau unsprezece bursucei care se zvîrcoleau... subt ugerul mamei. ODOBESCU, S. III 42.

UGER ~e n. (la femelele unor animale mamifere) Organ care secretă laptele. /<lat. uber, ~eris

uger n. organ ce servă de rezervoriu laptelui (la vaci). [Lat. UBEREM].

úger n., pl. e (lat. ûber, úberis [n.], scr. údhar, vgr. ûthar; germ. euter, engl. udder, it. ubero, sp. pg. ubre. P. b = g, cp. cu negură, negel). Organu (glandele mamelare) în care vaca (bivolița, capra, oaĭa) secretează și păstrează laptele: ugeru vaciĭ are patru țîțe. – Și unger (Mold. sud) și ulger (Mold. nord).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UGER s. (ANAT.) mamelă, țâță. (~ la mamifere.)

UGER s. (ANAT.) mamelă, țîță. (~ la mamifere.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

uger (-re), s. n. – Țîță. – Var. Mold. ulger, unger. Mr. udzire, istr. uger. Lat. ūbĕr (Pușcariu 1737; REW 9026), cf. romagn. uver, it. ubero, port. ubre. Schimbul consonantic ca în rubusrug (după Pușcariu și Tiktin, prin analogie cu a suge). Legătura cu mag. ugyan (Cihac, II, 536) nu este probabilă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

uger, ugere s. n. (vulg.d. femei) sân, mamelă.

Intrare: uger
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uger
  • ugerul
  • ugeru‑
plural
  • ugere
  • ugerele
genitiv-dativ singular
  • uger
  • ugerului
plural
  • ugere
  • ugerelor
vocativ singular
plural
ugere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ungir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
unger
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ulger
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ugir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uger, ugeresubstantiv neutru

  • 1. Formațiune anatomică rezultată prin fuziunea mameloanelor la femelele animalelor mamifere. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Laptele bogat țîșnește din ugerele grase. SADOVEANU, O. I 50.
    • format_quote [Capra] începu... să-și apropie ugerul de gurița copilașului. ISPIRESCU, L. 135.
    • format_quote Erau unsprezece bursucei care se zvîrcoleau... subt ugerul mamei. ODOBESCU, S. III 42.
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.