ULCERAȚIE, ulcerații, s. f. Leziune a pielii sau a unor mucoase; helcoză; spec. ulcer (1). – Din fr. ulcération.

ulcerație sf [At: NEGULICI / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr ulcération] (Șfg) Leziune a pielii sau a unor mucoase Si: ulcer¹ (1).

ULCERAȚIE, ulcerații, s. f. Leziune a pielii sau a unor mucoase; helcoză; spec. ulcer (1). – Din fr. ulcération.

ULCERAȚIE, ulcerații, s. f. Procesul de formare a unui ulcer; rană ulceroasă. Paralizie facială periferică, datorită unei ulcerații care distrusese osul temporal. PARHON, O. A. I 167. – Variantă: (rar) ulcerațiune (BABEȘ, O. A. I 293) s. f.

ULCERAȚIE s.f. Formare a unui ulcer; rană ulceroasă; ulcerare. [Gen. -iei, var. ulcerațiune s.f. / < fr. ulcération, lat. ulceratio].

ULCERAȚIE s. f. formare a unui ulcer; rană ulceroasă. (< fr. ulcération)

ULCERAȚIE ~i f. 1) Proces patologic de distrugere a unui țesut; formare a unui ulcer. 2) Rană ulceroasă. /<fr. ulcération

ulcerațiune sf vz ulcerație

ULCERAȚIUNE s. f. v. ulcerație.

ULCERAȚIUNE s.f. v. ulcerație.

*ulcerațiúne f. (lat. ulcerátio, -ónis). Med. Acțiunea de a ulcera. Ulcer. – Și -áție.

ulcerație (desp. -ți-e) s. f., art. ulcerația (desp. -ți-a), g.-d. art. ulcerației; pl. ulcerații, art. ulcerațiile (desp. -ți-i-)

ulcerație (-ți-e) s. f., art. ulcerația (-ți-a), g.-d. art. ulcerației; pl. ulcerații, art. ulcerațiile (-ți-i-)

ulcerație s. f. (sil. -ți-e), art. ulcerația (sil. -ți-a), g.-d. art. ulcerației; pl. ulcerații, art. ulcerațiile (sil. -ți-i-)

ulcerație