ULCERÁRE s.f. Faptul de a ulcera; ulcerație. [< ulcera].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ulceráre s. f., g.-d. art. ulcerării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ULCERÁ, ulcerez, vb. I. Refl. și tranz. A căpăta sau a produce o ulcerație. – Din fr. ulcérer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ULCERÁ pers. 3 ~eáză tranz. A face să se ulcereze. /<fr. ulcérer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ULCERÁ se ~eáză intranz. (despre inflamații, leziuni, traume) A se preface în ulcer. /<fr. ulcérer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ULCERÁ vb. I. 1. refl. (Despre un țesut) A deveni ulceros. 2. tr. A cauza o ulcerație. 3. (Fig.) A îndurera profund, a mâhni, a răni; a jigni, a ofensa. [< fr. ulcérer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ULCERÁ vb. I. refl. (despre un țesut) a deveni ulceros. II. tr. 1. a cauza o ulcerație. 2. (fig.) a îndurera profund, a mâhni, a răni; a jigni, a ofensa. (< fr. ulcérer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ulcerá vb., ind. prez. 1 sg. ulceréz, 3 sg. și pl. ulcereáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink